Un strop de viaţă – Pagina 135

Un strop de viață #832

Cuvântul ebraic pentru „a-ți aminti” – zakar – și „a nu uita” – lo shakah – sunt amândouă verbe la diateza activă. Așa cum acționăm rugându-ne, tot așa acționăm chemând adevărurile lui Dumnezeu în prezentul pe care îl trăim.

Această practică a rememorării și amintirii sunt regăsite atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Isus ne poruncește să ne amintim de El atunci când celebrăm Cina Domnului (1 Corinteni 11:24). Practica rememorării poate conduce inimile noastre spre mulțumire și speranță pentru viitorul nostru. Deși Dumnezeu nu ne uită și nu ne abandonează niciodată, uneori ne simțim uitați. Nu pentru că Dumnezeu este distant, ci pentru că, uneori, noi Îl simțim distant. Nu pentru că Dumnezeu este ocupat, ci pentru că încercările noastre ne fac să ne simțim că suntem singuri în confruntarea cu lumea.
Rememorarea este o unealtă a credinței, pe care o putem aplica în fiecare anotimp.

Atunci când viața este dureroasă, amintiți-vă că nu va rămâne așa. Amintiți-vă credincioșia lui Dumnezeu arătată în trecut, și aveți credință că o veți revedea în viitor.

Esther Fleece, No More Faking Fine

Un strop de viață #831

Atunci când un om devine mai bun, el înțelege din ce în ce mai clar răul care a mai rămas în el. Când un om devine mai rău, el își înțelege din ce în ce mai puțin răutatea. Un om moderat de rău știe că nu este foarte bun: un om foarte rău crede că este bun… Oamenii buni cunosc atât binele cât și răul: oamenii răi nu-l cunosc nici pe unul, nici pe celălalt.
Virtutea – chiar și încercarea de a ajunge la virtute – aduce lumină; cedarea aduce după sine ceață

C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu

Un strop de viață #830

Hristos promite iertarea de păcate: dar asta nu înseamnă nimic pentru cei care, necunoscând legea naturală, nu știu că au păcătuit. Cine ia medicamente dacă nu știe că este bolnav? Relativismul moral este dușmanul pe care trebuie să-l învingem înainte să ne ocupăm de Ateism.

C.S. Lewis, Letters

Un strop de viață #829

Cât de adevărat este totul: CEL CE ÎNȚELEGE umblă cu o bucurie și o fericire de negrăit, acolo unde ochii încețoșați și insensibili ai lumii vad numai distrugerea și moartea.

C.S. Lewis, Scrisori către Arthur Greeves

Un strop de viață #828

Crucea lui Cristos nu este bucata de lemn pe care a purtat-o pe umerii Lui și pe care a fost, în cele din urmă, țintuit. Ea înseamnă, în general, toate necazurile celui credincios, ale cărui suferințe sunt suferințele lui Cristos. În general, crucea lui Cristos înseamnă toate necazurile pe care Biserica le suferă pentru Cristos. (…) Este avantajos pentru noi să știm toate aceste lucruri, ca nu cumva să fim înghițiți de întristare sau să cădem în disperare, atunci când vedem că adversarii noștri ne persecută cu cruzime, ne excomunică și ne ucid. Să nu uităm însă, după exemplul lui Pavel, că trebuie să ne lăudăm cu crucea pe care o purtăm, nu pentru păcatele noastre, ci de dragul lui Cristos. Dacă privim doar la noi înșine în suferințele noastre, ele nu devin doar cumplite, ci și insuportabile. Dar atunci când putem spune „suferințele Tale ne copleșesc” sau, după cum se spune în Psalmul 44:22: „din pricina Ta suntem junghiați în toate zilele”, atunci aceste suferințe nu sunt doar ușoare, ci și dulci, după cum ni se spune în Matei 11:30: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

Martin Luther, Comentariu asupra epistolei către Galateni