Refracții #6 – Un spațiu sigur


Crearea unui „spațiu sigur” în care să putem fi de acord că nu suntem de acord este crucială pentru crearea culturii și comunității. Un astfel de spațiu, plin de arta ospitalității, ne invită pe toți să fim artiști ai păcii.


Refracții este o serie de citate din cartea Refractions de Makoto Fujimura, o invitație la călătorie în lumea credinței, artei și culturii.

Refracții #5 – Frumusețea, un sacrificiu mai mare


Ideograma pentru „justificare” (righteousness) – 義 (gi) – este compusă din ideogramele pentru „oaie” de jertfă 羊 (hitsuji) deasupra celei pentru „sine”. 我 (ga) înseamnă să porți tu însuți sacrificiile. Dar ideograma pentru frumusețe – 美 しさ(ustukushi-sa) – este formată din oaia de jertfă deasupra ideogramei pentru „mare” 大 (Ō), ceea ce eu înțeleg să însemne „oaie mai mare”. Implică sensul de sacrificiu mai mare, un sacrificiu care nu poate fi pus într-o cutiuță prin ritualuri sau sine. Acest sacrificiu mai mare s-ar putea să ceară sacrificiul propriei vieți pentru a salva viețile altora. Acest sacrificiu nu este aplicat forțat prin reguli, nici nu este hotărât mai dinainte, ci își are originea într-un sacrificiu benevol, din proprie inițiativă. Asta înseamnă frumos.

Dr. Tomonobu Imamichi, profesor de estetică la Universitatea din Tokyo


Refracții este o serie de citate din cartea Refractions de Makoto Fujimura, o invitație la călătorie în lumea credinței, artei și culturii.

Ce am citit în septembrie 2022


Luna septembrie a însemnat revenirea la rutina de școală, două vizite la Institutul francez și, deci, lectura multor cărți în franceză, dar și a două cărți pentru sezonul 22 al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, a 3 romane fantasy, a unuia istoric și a două cărți începute în august, respectiv anul trecut. În total am terminat 35 de cărți. Iată care au fost!

Continuă lectura „Ce am citit în septembrie 2022”

Refracții #3 – Despre artă


Arta are capacitatea de a provoca prezumțiile prestabilite cu privire la ce credem, de a opera în spărtura dintre Biserică și lume și de a aborda subiecte spirituale profunde.

Biserica trebuie să fie implicată în arte și chiar să îi susțină pe cei din afara ei, tocmai pentru că Dumnezeu și-a revărsat harul Său peste întreaga creație și fiecare artist, conștient sau nu, ia parte la „geamătul” Duhului.

Continuă lectura „Refracții #3 – Despre artă”

Refracții #2 – Arta, o fărâmă de veșnicie


Experimentăm o fărâmă de veșnicie când permitem minții noastre să răspundă în totalitate simțurilor noastre, să extragă ceva din realitatea eternității pe care Dumnezeu ne-o dezvăluie prin creativitate. Asta voia să spună și poetul din secolul XVIII, William Blake, când scria: „Să vezi o lume într-un grăunte de nisip,/ Și cerul într-o floare sălbatică,/ Să ții infinitul în palma mâinii tale,/ Și eternitatea într-o oră.” Pentru a „vedea o lume într-un grăunte de nisip”, trebuie să ne oprim ca să fim atenți la detaliile vieții, să ne lăsăm ochii să cutreiere prin crăpăturile pământului de dedesubt, să observe umbrele, dar și lumina, poate să vadă chiar și modul în care lumina se refractă în rămășițele fragmentate ale nisipurilor. Iar astfel de abilități de observare trebuie cultivate ca pe o formă de disciplină, chiar și în ritmul tumultos al vieților noastre.

Continuă lectura „Refracții #2 – Arta, o fărâmă de veșnicie”