Un strop de viaţă #167


Mă întrebam: cum puteai să-L preamăreşti pe Dumnezeu printr-o viaţă de tăcere? La început m-am rugat foarte mult să fiu eliberat. Am întrebat: „Tu ai spus în Scriptură că nu e bine ca omul să fie singur; de ce mă ţii în singurătate?“. Dar, după trecerea zilelor şi a săptămânilor, singurul meu vizitator rămăsese tot gardianul, care, fără să scoată o vorbă, îmi aducea bucăţi de pâine neagră şi o supă apoasă.

Poate că prin această tăcere mă apropiam de Dumnezeu. De asemenea, poate El mă făcea pe mine un pastor mai bun; fiindcă remarcasem că cei mai buni predicatori erau oameni care, ca şi Isus, practicau tăcerea interioară. Când gura rămâne prea mult deschisă, chiar pentru a rosti binele, sufletul îşi pierde flacăra, aşa cum o cameră îşi pierde căldura printr-o uşă deschisă.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

5 altfel de cărţi despre dragoste


Aşa cum v-am promis, vă propun astăzi o listă cu cărţi care vorbesc despre dragoste altfel sau despre un alt fel de dragoste, pentru că cred că avem cu toţii nevoie să mai respirăm după ce am fost sufocaţi o săptămână întreagă de „dragostea de Valentine’s Day“. Continuă lectura „5 altfel de cărţi despre dragoste”

Top 5 cărţi despre căsnicie şi perioada de curtare


Dacă ar fi să mă iau după numărul de vizualizări şi după cuvintele-cheie datorită cărora ajungeţi cel mai adesea pe blogul nostru, m-aş gândi că cel puţin unul dintre subiectele care vă frământă pe unii dintre voi este „povestea de dragoste“. Reală, desigur.

Aşa că m-am gândit să fiu în ton cu această săptămână premergătoare „sărbătorii iubirii“ şi să vă prezint o listă cu cele 5 cărţi pe această temă care mie personal mi s-au părut cele mai bune şi care mi se par suficiente pentru îndreptarea într-o direcţie bună în această privinţă (fără a neglija Biblia, desigur). Continuă lectura „Top 5 cărţi despre căsnicie şi perioada de curtare”

Un strop de viaţă #165


Dumnezeu nu vrea decât binele, nu face răul: de aici nu trebuie să ne poarte gândul spre uitarea altui adevăr, atotputernicia Sa. Duhul suflă unde vrea şi Dumnezeu e suveran în aprecieri şi alegeri: îl preferă pe vameş, o laudă pe desfrânată, cheamă pe cine n-ai crede.

Logica noastră, morala noastră, bunul nostru simţ nu fac cât o ceapă degerată în prezenţa suveranei şi neaşteptatei atotputernicii divine, care adeseori ne uimeşte de nu ne şi scandalizează. Pentru că nu o putem înţelege. Lucrul acesta se cuvine a fi înţeles: că nu o putem înţelege. Şi cu adevărul acesta trebuie să ne obişnuim: că trebuie să învăţăm a ne supune. Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără de consimţământul nostru.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #164


Crucea este esenţa misiunii lui Hristos – a lui Mesia pe acest pământ. La cruce se referă Domnul ori de câte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul în cuvintele, tăcerile şi vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei.

Crucea pentru creştin: simbolul interferenţei cerului cu pământul, al spiritului cu materia. Crucea este tiparul care, singurul, ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii