Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #920


Ceea ce Satana a pus în mințile strămoșilor noștri îndepărtați a fost ideea că ei ar putea fi „asemenea unor dumnezei” – că ar putea exista de sine stătători ca și cum s-ar fi creat ei înșiși – că ar putea fi propriii lor stăpâni – inventând un fel de fericire proprie în afara lui Dumnezeu, despărțiți de Dumnezeu. Și din această încercare disperată a ieșit aproape tot ceea ce numim istoria omenească – bani, sărăcie, ambiție, război, prostituție, clase sociale, imperii, sclavie – lunga și teribila poveste a omului încercând să găsească altceva decât pe Dumnezeu care să-l facă fericit. Motivul pentru care nu va putea reuși niciodată este următorul: Dumnezeu ne-a făcut, ne-a inventat, așa cum un om inventează o mașină. O mașină este făcută să funcționeze cu petrol și nu va merge bine cu nimic altceva. Iar Dumnezeu a proiectat mașina omenească să meargă cu El. El este combustibilul cu care spiritele noastre au fost proiectate să ardă, hrana cu care spiritele noastre au fost proiectate să se hrănească. Nu există altele. De aceea nu are rost să-i cerem lui Dumnezeu să ne facă fericiți într-un fel al nostru care să nu aibă de-a face cu religia. Dumnezeu nu ne poate da fericire și liniște în afara Lui, pentru că ele nu pot fi găsite acolo. Nu există astfel de lucruri în afara Lui.

 

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

„Vise năruite”, de Larry Crabb


Dumnezeu ne spune, în Cuvântul Său, că este prietenul nostru cel mai sensibil la nevoile noastre. De ce, atunci, nu vindecă un părinte de boala Alzheimer? De ce nu redresează copiii dezorientați și ajunși pe drumuri greșite?

De ce nu a făcut în așa fel încât să poți urma școala și cariera pe care ți-ai fi dorit să le poți urma? De ce serviciul rămâne în continuare plictisitor, divorțul este pronunțat sau copilul rămâne în continuare cu dizabilități?

În definitiv, ce faci când știi că Dumnezeu ar fi putut face ceva, dar nu a făcut-o?

Iată câteva întrebri extrem de dificile –  însă, prin următoarele rânduri, voi încerca să vă aduc în atenție o perspectivă diferită asupra unor astfel de frământări, cu ajutorul cărții lui Larry Crabb, Vise năruite. Nebănuita cale a lui Dumnezeu spre bucurie. Larry Crabb încearcă să ne arate că Dumnezeu se folosește de durerea produsă de visele noastre năruite pentru a ne ajuta să ne descoperim dorința pe care o avem de Dumnezeu. Continuă lectura „„Vise năruite”, de Larry Crabb”

„O temă de o frumusețe neștiută până atunci” – Muzica Ainurilor


Elen síla lúmenn’ omentielvo. O stea strălucește la ceasul întâlnirii noastre!

După postarea de pe 25 martie (Tolkien Reading Day), mi-am propus să recitesc Silmarillion și alte lucrări de-ale lui J.R.R. Tolkien și să revin cu câteva gânduri cu care am rămas în urma lecturii, astăzi, pe 22 septembrie – o altă zi specială pentru cititorii lui Tolkien, Hobbit Day, pentru că, conform anexelor din Stăpânul Inelelor, astăzi este ziua de naștere a două dintre cele mai îndrăgite personaje de pe Pământul de Mijloc, Bilbo și Frodo Baggins. Continuă lectura „„O temă de o frumusețe neștiută până atunci” – Muzica Ainurilor”

Un strop de viață #919


De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor liberă voință? Pentru că libera voință – deși face ca răul să fie posibil – este și ceea ce dă valoare dragostei, binelui și bucuriei. O lume de automate – de creaturi care funcționează ca mașinile – nici n-ar fi meritat să fie creată. Fericirea pe care Dumnezeu o hărăzește creaturii Sale celei mai evoluate este fericirea de a fi de bunăvoie unită cu El și cu semenii săi într-o deplinătate a iubirii și încântării (…). Și pentru asta, creaturile Domnului trebuie să fie libere. Desigur că Dumnezeu știa ce s-ar întâmpla dacă oamenii și-ar folosi greșit libertatea: a crezut, se pare, că riscul merita să fie acceptat. Poate că ne simțim înclinați să nu fim de acord cu El. Dar există o problemă în a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care vine toată puterea noastră de a judeca; nu se poate ca tu să ai dreptate și El nu, după cum un pârâu nu poate urca mai sus de izvorul său. Când pledezi împotriva Lui, pledezi chiar împotriva puterii care te face capabil să pledezi; este ca și cum ai tăia creanga pe care stai. Dacă Dumnezeu consideră că această stare de război în univers este prețul pe care-l merită libera voință – dată unei lumi vii în care creaturile pot face cu adevărat binele sau răul, astfel încât se pot întâmpla lucruri cu adevărat importante, iar nu unei lumi de jucărie care se mișcă doar dacă trage El sforile – atunci putem fi convinși că merită să plătim acest preț.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #918


Cel mai periculos lucru pe care-l poți face este să iei drept bun oricare impuls al firii tale și să-l consideri ca pe ceva care trebuie urmat cu orice preț. Oricare dintre impulsurile noastre ne poate transforma în demoni dacă-l luăm drept un sfetnic absolut. Ai putea să te gândești că dragostea pentru oameni în general este un impuls corect, dar nu este așa. Dacă lași deoparte dreptatea, te vei trezi că nesocotești înțelegerile, că falsifici dovezile la judecată „în folosul omenirii” și că devii în cele din urmă un om crud și perfid.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”