Închipuirea că universul nu este vast şi vid, ci mic şi confortabil, avea o semnificaţie deplină acum, căci orice lucru care este o operă de artă trebuie să fie mic în ochii artistului: lui Dumnezeu, stelele s-ar putea să-i fie doar mici şi preţioase, precum diamantele. Iar instinctul care m-a urmărit, că binele nu este doar o unealtă pe care să o folosim, ci o relicvă pe care să o păzim, chiar şi acest lucru fusese şoapta nebunească a ceva înţelept la origine, fiindcă, aşa cum spune creştinismul, suntem cu adevărat supravieţuitori ai unui naufragiu, echipajul unei corăbii de aur scufundate înainte de începuturile lumii.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
