G.K. Chesterton a spus odată că mulţumirea este forma cea mai înaltă a gândirii şi că recunoştinţa este fericire dublată de sentimentul mirării. Conform acestui raţionament, nemulţumirea e cea mai josnică formă a gândirii şi nerecunoştinţa este nefericire privată de sentimentul mirării.
Recunoştinţa copleşeşte inima atunci când darul este înţeles, şi sentimentul miracolului copleşeşte sufletul atunci când recunoştinţa este pe deplin exprimată.
Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea
Cartea Proverbe ne învaţă să ne facem planuri:
Proverbe 6:6-7: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea nu are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului”
Proverbe 14:15 „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge”
Proverbe 15:22: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască”
Proverbe 16:3: „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile”
Proverbe 24:27: „Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte-te de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa”
Proverbe 31:15-16: „Ea se scoală când este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie”
Planifică-ţi modul cum vei cheltui banii împreună cu partenerul tău de viaţă pentru a adânci şi întări relaţia. Planifică-ţi cum îţi vei petrece timpul de joacă şi învăţătură pentru copiii tăi. Planifică-ţi ce vei face ca să faci regulat exerciţii fizice pentru a rămâne sănătos. Planifică-ţi ce vei face pentru a dormi suficient. Planifică-ţi cât de mult vei mânca şi cum te vei limita de la a mânca prea mult. Planifică-ţi vacanţele încât să poţi avea parte de odihnă şi revigorare spirituală.
Şi cel mai important, planifică-ţi timpul de rugăciune şi meditaţie. Fără un plan, altfel aceste lucruri importante vor fi mereu date la o parte de altele mai stringente.
John Piper, A New Year’s Plea: Plan!
Motivul suprem pentru a plănui este acela că Dumnezeu este un Dumnezeu care face planuri şi pentru că suntem creaţi după chipul Său să exercităm autoritate asupra pământului sub domnia Sa.
Nu cred că este posibil să ne imaginăm un Dumnezeu care nu acţionează conform planului Său veşnic – adică, un Dumnezeu care reacţionează la stimuli în loc de un Dumnezeu care acţionează în mod deliberat şi conform cu planul Său înţelept.
Isaia 46:9-10: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”
Efeseni 1:9-10: „căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-L alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ”
Fapte 2:23: „Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu”
De vreme ce Dumnezeu este un Dumnezeu care face toate lucrurile după un plan, trebuie ne apropiem de cele mai importante lucruri din viaţă construindu-ne un plan, nu la întâmplare.
John Piper, A New Year’s Plea: Plan!
O planificare atentă este parte a ceea ce face o persoană înţeleaptă şi productivă. A nu planifica este considerat prostesc şi periculos. Acest lucru este adevărat chiar dacă nu ştim ce ne va aduce viitorul. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9)
Faptul că Dumnezeu este în control în ce priveşte viitorul nu înseamnă că nu trebuie să planificăm. Înseamnă că ar trebui să ne încredinţăm lucrările în mâna Domnului şi să ne încredem că El le duce la îndeplinire conform scopurilor sale iubitoare.
Vom lua doar un exemplu din modul de planificare al lui Pavel, din ceea ce găsim în Faptele Apostolilor şi în epistolele sale.
Romani 15:20-28
„Şi am căutat (am planificat) să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce nu auziseră de El, Îl vor cunoaşte”.Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii,care sunt în Ierusalim. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.”
Aici găsim un exemplu tipic despre modul cum şi-a dus Pavel la capăt misiunea. Putem învăţa de la el că planificarea este esenţială pentru o lucrare productivă. Şi mă refer la lucrarea ta proprie precum şi la lucrările mai complexe ale bisericii. Pavel a fost cel mai mare plantator de biserici care a trăit vreodată. A realizat pentru răspândirea domniei lui Hristos mai mult decât orice om care a trăit vreodată. Aşa că eu cred că facem bine dacă luăm în serios metoda sa de lucru. O parte a metodei sale era planificarea.
Avea o linie directoare generală: vroia să predice acolo unde nu a mai predicat nimeni niciodată. Apoi a dezvoltat un plan specific pe această linie: va duce darul la Ierusalim; apoi va merge la Roma să construiască o bază în vest, de unde va porni înspre Spania.
Ceea ce face aceasta să fie de foarte însemnătate este acela că planul nu a putut fi adus la îndeplinire. A fost arestat în Ierusalim. A mers la Roma ca prizonier şi probabil nu a mai ajuns niciodată în Spania. Este la fel cum am văzut în Proverbe. Dumnezeu este acela care clădeşte viitorul. Dar noi totuşi ne facem planuri.Dumnezeu foloseşte planurile noastre chiar dacă le respinge.
De exemplu, dacă Pavel nu ar fi planificat să folosească Roma ca bază a operaţiunilor pentru a călători în Spania, probabil nu ar fi scris niciodată cea mai mare epistolă pe care o cunoaştem – epistola după Romani.
Planurile sunt cruciale în viaţa creştină şi în lucrarea creştină – chiar şi atunci când Dumnezeu respinge planurile noastre.
John Piper, A New Year’s Plea: Plan!
Cea mai curajoasă hotărâre pentru 2016
Să facem din dragoste ţelul nostru în noul an va necesita mai mult curaj şi credinţă decât orice altă hotărâre am lua. Nimic nu expune mai mult cât de adânc e păcatul înrădăcinat în noi ca atunci când căutăm să iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastă şi să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine (Luca 10:27)
Aşa că trebuie să lăsăm ca această urmărire a dragostei să ne conducă la Evanghelie. Niciunul dintre noi nu a ţinut în mod desăvârşit aceste două mari porunci. Niciodată. Cele mai bune eforturi ale noastre au fost pângărite de păcatul mândriei. Şi rareori am fost în cea mai bună versiune a noastră.
Îl putem iubi pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19) şi L-a trimis pe Fiul Său ca să devină păcat pentru noi pentru ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinten 5:21). Hristos a ţinut cea mai mare poruncă (şi restul) în mod perfect pentru noi! Astfel, noi suntem iertaţi de eşecul nostru constant de a iubi aşa cum trebuie şi ne este dat har ca să creştem în harul iubirii. Şi datorită lui Isus, odată vom iubi perfect aşa cum am fost iubiţi.
Așadar, să luăm această hotărâre de a urmări dragostea în acest an mai mult decât am făcut-o vreodată, ştiind că am fost iubiţi cu o iubire veşnică (Psalm 103:17).
John Piper, Your Most Courageous Resolution
CARTEA E O VIAȚĂ 