Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #446


Dumnezeu simte împreună cu noi. „Inima Sa a fost îndurerată” (Gen. 6:6)

Dumnezeu are o inimă… și ea este îndurerată. Este îndurerată de ceea ce ne îndurerează pe noi. Inima Sa nu este îndurerată doar parțial, cu un dram de tristețe, ci toată inima Sa simte, este consternată și copleșită de această furtună de durere.

Și într-o lume rănită, Dumnezeu stă lângă noi și ne șoptește. Ce strâns legată este inima unei mame de copilul ei! Dar nici nu se compară cu modul în care inima Tatălui tău este legată de tine (Isaia 49:15).

Ann Voskamp, „Cel mai mare dar”

Un strop de viață #444


În mod surprinzător, arborele genealogic al lui Hristos nu conține doar o singură femeie, ci patru. Patru femei zdrobite – femei care s-au simțit neacceptate, femei care s-au săturat ca alții să profite de ele, să fie ignorate, neiubite și neapreciate; femei care nu și-au găsit locul nicăieri, care nu au știut cum să își continue alergarea, ce să creadă, încotro să meargă – femei care s-au gândit să renunțe. Dar Isus îi recunoaște ca fiind ai Săi tocmai pe aceia care pribegesc prin viață, care sunt răniți, debusolați și frânți. El te altoiește în linia Sa genealogică, în istoria și inima Sa, și îți dă Numele Său, descendența Sa, neprihănirea Sa. El este Cel care îți dă harul Său din plin.

Ann Voskamp, „Cel mai mare dar”

Un strop de viață #428


Înainte de a iubi, trebuie să cunoşti: pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să te gândeşti mereu la El. Şi atunci când Îl vom iubi, ne vom şi gândi la El adesea, căci inima noastră este acolo unde ne este şi comoara. Gândiţi-vă la El deseori şi faceţi-o cu toată temeinicia!

Nu este neapărat nevoie să fim tot timpul în biserică pentru a fi cu Dumnezeu; putem face din inima noastră un sanctuar în care să ne retragem din când în când pentru a-I asculta glasul şi a-I vorbi încetişor, smeriţi şi plini de iubire. Orice om este în stare să vorbească în acest fel cu Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin: El ştie ce putem şi ce nu. Să-nfiripăm un astfel de dialog cu Dumnezeu; poate că El n-aşteaptă din partea noastră decât o generoasă hotărâre.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

Un strop de viață #427


Ce-i face pe doi oameni să se apropie unul de altul și să se iubească? Sigur că e și misterul atracției fizice, dar dincolo de asta sunt lucrurile pe care le împărtășesc.

Pur și simplu s-a întâmplat să împărtășim aceleași gusturi; dar ceea ce trebuie să facem acum este să împărtășim totul. Astfel vom crea mii de fire, mici și mari, care ne vor uni. Atunci vom fi atât de apropiați încât va fi imposibil – inimaginabil – ca vreunul din noi să presupună că poate re-crea o apropiere asemănătoare cu altcineva. Iar încrederea noastră, a unuia în celălalt, se va baza nu numai pe dragoste și loialitate, ci și pe realitatea celor o mie de fire pe care le vom împărtăși – o mie de fire împletite într-o unitate indestructibilă.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

Un strop de viață #426


Limbajul 4 – Serviciile

Prin „servicii” înțeleg lucrurile pe care ar vrea partenerul să le faci. Încerci să-i intri în voie findu-i de folos, să-ți exprimi iubirea făcând diverse lucruri. Serviciile presupun grijă, planificare, timp, efort și energie. Dacă sunt făcute în spirit pozitiv, ele devin o expresie reală a iubirii.

Isus Hristos a ilustrat într-un mod simplu, dar profund, exprimarea iubirii printr-un serviciu atunci când a spălat picioarele ucenicilor Săi. Într-o cultură în care oamenii purtau sandale și mergeau pe niște străzi foarte murdare, obiceiul era ca servitorul casei să spele picioarele musafirilor de îndată ce soseau. Isus, care Își învățase ucenicii să se iubească între ei, le-a dat un exemplu despre felul în care trebuie să-și exprime iubirea atunci când a luat un vas de spălat și un ștergar și a început să spele acele picioare murdare. După ce Și-a exprimat în acest fel simplu iubirea, El Și-a încurajat ucenicii să-I urmeze exemplul.

Mai înainte, Isus spusese că aceia ce vor să fie mari în împărăția Sa să se facă slujitori. În majoritatea societăților, cei mari îi stăpânesc pe cei mici, dar Isus Hristos a spus că aceia cu adevărat mari trebuie să-i slujească pe ceilalți. Apostolul Pavel sa rezumat această filozofie atunci când a spus: „Slujiți unul altuia prin iubire”.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii