Când ajungeți la un punct în care nu puteți găsi răspunsul, puteți să vă ridicați capul și să spuneți: „A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin” (Apocalipsa 7:12). Dacă veți spune asta destul de mult timp, inima voastră va sălta și veți fi deasupra situațiilor, chiar dacă nu le puteți explica.
Îl putem lăuda pe Dumnezeu pentru situații, chiar dacă nu le putem explica.
A.W. Tozer, Pregătire pentru revenirea lui Isus
„Și am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea” (Apocalipsa 5:4)
Dumnezeu întotdeauna îl binecuvântează pe cel cu lacrimi în ochi și întotdeauna dă informații celui cu inima plină de grijă. Dacă ai o grijă în inimă și te duci înaintea lui Dumnezeu în genunchi, vei primi mai multe informații semnificative decât pot fi învățate la seminar. Dumnezeu va face descoperiri unui om cu inima zdrobită, dar nu va descoperi nimic dacă inima omului nu este zdrobită. A încerca să învățăm lucruri divine, să privim în taine divine și să străpungem vălul fără a avea lacrimi în ochi și mâhnire în inimă sunt vanitate și zădărnicie înmulțite cu o sută.
A.W. Tozer, Pregătire pentru revenirea lui Isus
Să poți să binecuvântezi oricând și pe oricine! Iată o stare pe care ar trebui să o avem toți. Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam atunci când acesta tocmai se întorsese de la căsăpirea dușmanilor săi. În ochii altora, Avraam putea trece drept un ucigaș ordinar; în ochii altora putea fi un om bun, care se întorcea însă de la un măcel. Sigur că, în mânia lui, Avraam fusese crud și omorâse mulți oameni. Melchisedec îi ieșise înainte cu binecuvântarea. Este ușor să-i critici pe oameni, însă este mult mai dumnezeiește să-i binecuvântezi. Doamne, fă-ne niște moștenitori ai binecuvântării!
Richard Wurmbrand, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți
O viață sfântă are glas. Ea vorbește chiar și în momente de tăcere, fiind o continuă atracție, sau o perpetuă condamnare.
Sfințenia este mai mult decât o categorie a teologiei sistematice, mai mult decât o expresie de crez creștin. Sfințenia trebuie să fie o dimensiune intrinsecă a creștinului adevărat. Ori de câte ori spunem: ”Credem în Duhul Sfânt!”, declarăm, conștienți sau nu, că există un Dumnezeu viu, doritor și capabil să intre în ființa umană și să o îndumnezeiască.
Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinți
Credința nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credința este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renașterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi și ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înțelegerea și toate celelalte fațete ale personalității. Credința vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viață care ne împinge irezistibil spre bine. Credința nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuie făcute, ci trece la înfăptuirea lor, fără niciun fel de întrebare.
Martin Luther, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți
CARTEA E O VIAȚĂ 