O viață sfântă are glas. Ea vorbește chiar și în momente de tăcere, fiind o continuă atracție, sau o perpetuă condamnare.

Sfințenia este mai mult decât o categorie a teologiei sistematice, mai mult decât o expresie de crez creștin. Sfințenia trebuie să fie o dimensiune intrinsecă a creștinului adevărat. Ori de câte ori spunem: ”Credem în Duhul Sfânt!”, declarăm, conștienți sau nu, că există un Dumnezeu viu, doritor și capabil să intre în ființa umană și să o îndumnezeiască.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinți