Un strop de viață #563


Nu puneți etichete pe ființele vii. Nu dați diagnostice definitive. Oamenii bolnavi fac tratamente și se vindecă uneori.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți. Vol. 4” de  Daniel Brânzei

Un strop de viață#561


Dacă prin creștinism s-ar înțelege doar o filosofie, atunci activitatea noastră principală ar fi fost studiul. Creștinismul înseamnă însă o relație personală cu Hristos, o umblare împreună cu El. Iar această umblare trebuie să se materializeze într-o viață de slujire. Ultimul lucru de care au nevoie unii dintre noi este „încă un studiu biblic”. Cunoaștem deja mult mai mult decât punem în practică. Avem nevoie de experiențe în care să aplicăm cunoștințele asimilate. Iacov a scris „Fiți împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” ( Iacov 1:22)

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”

Un strop de viață #559


Când voința mea se aliniază consecvent, fără rezerve și cu bucurie la lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult, sufletul meu își găsește odihna. Aceasta este starea de plenitudine. Când am inima îndoită, sufletul meu este întotdeauna tensionat.

John Ortberg, „Grija pentru suflet

Un strop de viață #557


Lumea noastră a înlocuit cuvântul suflet cu termenul sine, iar ele nu sunt unul și același lucru. Cu cât ne concentrăm mai mult atenția asupra sinelui nostru, cu atât mai mult ne neglijăm sufletul. A mă concentra asupra sufletului meu înseamnă să-mi privesc viața din perspectiva purtării de grijă a lui Dumnezeu și a relației mele cu El. A mă concentra asupra propriei persoane, despărțit de Dumnezeu, înseamnă a scăpa din vedere ceea ce contează cel mai mult.

John Ortberg, „Grija pentru suflet

Un strop de viață #555


Oamenii autentici sunt oamenii experiențelor personale, pasionați după adevăr și porniți cu înverșunare împotrva a tot ceea ce este fals sau neadevărat. Ei au spiritul de ”pionieri” ai marilor mișcări sociale, refuzând sistematic să ”se încoloneze” și să meargă la vale ”cu mulțimea”. Astfel de oameni nu sut în niciun fel perfecți, căci perfecțiune nu există, dar chiar și atunci când greșesc ei o fac dintr-o consecvență cu ei înșiși, cu cei din jurul lor și cu Dumnezeu. Pentru ei, nicio greșeală nu este finală, ci doar o oportunitate pentru o foarte necesară îmbunătățire. Sinceri și deschiși până în măduva ființei lor, oamenii autentici sunt apariții binevenite într-o lume de ”pseudo-sfinți” și de eroi artificiali. Dumnezeu caută în fiecare generație oameni autentici, porniți în aventura experiențelor personale ale vieții, nemulțumiți cu imitații de mâna a doua și nesăturați de ceea ce aud la alții.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți