Un strop de viaţă #16


Societatea în care un creştin este chemat să intre în momentul botezului nu este un colectiv, ci un Trup. Suntem chemaţi de la bun început să fim împreună: cei creaţi şi Creatorul, muritorii şi Nemuritorul, păcătoşii răscumpăraţi şi Răscumpărătorul fără de păcat. Prezenţa Lui, interacţiunea dintre El şi noi se cuvine să fie factorul dominant prin excelenţă în viaţa pe care trebuie să o trăim în Trup; şi orice concepţie despre părtăşia creştină care nu este în primul rând părtăşie cu El nu are valoare. (…) Jertfirea intimităţii egoiste care ni se cere zilnic este răsplătită însutit prin adevărata creştere a personalităţii pe care o insuflă viaţa Trupului. Cei care sunt mădulare unii altora devin diferiţi în aceeaşi măsură în care sunt diferite mâna şi urechea. Iată motivul pentru care persoanele lumeşti sunt caracterizate de o similaritate atât de monotonă, prin comparaţie cu varietatea aproape fantastică a sfinţilor. Ascultarea este drumul către libertate, smerenia, drumul către plăcere, unitatea, drumul către personalitate.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism

Un strop de viaţă #14


Dacă vă întrebaţi de ce ar trebui să-L ascultăm pe Dumnezeu, în ultimă instanţă răspunsul este „Eu sunt“. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a şti că Îi datorăm ascultare. În natura Lui se revelează de jure suveranitatea Lui.

C.S. Lewis, Surprins de bucurie

Vezi şi postările despre Creştinism, pur şi simplu şi Cele patru iubiri de acelaşi autor.

Un strop de viaţă #12


Oricare ar fi circumstanţele în care vă aflaţi şi oricât de dificile ar putea fi, adevărul este că ele sunt orânduite de Dumnezeu pentru voi, ca parte a planului Său general pentru viaţa voastră. Dumnezeu nu face nimic şi nu permite nimic, fără un scop. Iar scopurile Sale, oricât ar fi de misterioase şi de nepătrunse pentru noi, au în vedere întotdeauna slava Lui şi binele nostru esenţial.

Jerry Bridges, Păcate respectabile

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #10


Îngenunchem, doar pentru a descoperi că ne ridicăm mai înalţi, pentru că lauda nu micşorează, ci împlineşte fiinţa, statornicind locul nostru adevărat în univers şi, de asemenea, pe al lui Dumnezeu.

Philip Yancey, „Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?”

 

Un strop de viaţă #8


Noi nu luptăm cu puterile întunericului aşa cum ar trebui… şi totuşi este ceva în noi care tânjeşte după sfinţenie. Scânteia divină pe care o purtăm în noi nu poate fi mulţumită până când nu a ars păcatul. Tu ai găsit plăcere în a ne înviora prin harul Tău şi în a ne face copii ai Tăi; şi nimic niciodată nu va mulţumi sufletele noastre până când nu vom fi pe deplin predaţi în slujba Ta.

Charles Haddon Spurgeon, în C. H. Spurgeon, predicatorul poporului