Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #603

Dragostea nu este într-atât de mult un atribut al lui Dumnezeu pe cât este însăşi esenţa Lui. Nu este atât de mult o perfecţiune morală a fiinţei Lui pe cât este însăşi fiinţa Lui. Dacă El n-ar fi dragoste, n-ar mai fi Dumnezeu. Dragostea este într-un mod atât de complet esenţa lui Dumnezeu, încât ea străluceşte în fiecare perfecţiune a naturii Sale, şi se vede în oricare act al stăpânirii Sale. El n-ar fi nimic şi n-ar face nimic în care dragostea Lui n-ar fi o caracteristică esenţială. Omnipotenţa este puterea dragostei; omniscienţa este ochiul dragostei; omniprezenţa este atmosfera dragostei; sfinţenia este puritatea dragostei; dreptatea este focul dragostei. Dumnezeu este esenţa dragostei.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #601

Într-o zi mergeam pe câmp, iar conștiința mea era tulburată fiindcă mă temeam că poate încă nu este totul în regulă și deodată am auzit propoziția aceasta în sufletul meu: „Neprihănirea ta este în cer.” Și mi s-a părut că am văzut cu ochii sufletului meu pe Isus Hristos stând la dreapta lui Dumnezeu. Acolo era neprihănirea mea; așa că oriunde mă aflam și orice făceam Dumnezeu putea spune despre mine:„El vrea neprihănirea Mea fiindcă a văzut-o cu ochii lui”. Și pe lângă aceasta am mai văzut că nu starea bună a inimii mele făcea ca neprihănirea mea să fie mai bună, și nici starea rea a inimii mele nu făcea ca neprihănirea mea să fie mai rea, căci neprihănirea mea era însuși Isus Hristos „același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8) Atunci mi-au căzut cu adevărat cătușele de la picioare; am fost eliberat de suferințele și de lanțurile mele; chiar și ispitele au plecat de la mine. Am plecat acasă plin de bucuria ce mi-a dat-o harul și dragostea lui Dumnezeu.

John Bunyan, Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor

Un strop de viață #599

Lucrul extrem de dificil și aproape imposibil de realizat este să-I dăm lui Hristos întregul nostru eu. Însă este de departe mai ușor decât ceea ce încercăm cu toții să facem în schimb. Pentru că ceea ce încercăm cu toții să facem este să rămânem ceea ce noi numim „noi înșine” – fericirea noastră personală pe care ne-o găsim în bani, plăcere sau sete de putere – sperând, în același timp și în ciuda acestui lucru, că vom reuși să trăim cinstit, curat și în smerenie. Însă exact acest lucru ne avertizează Hristos să nu-l facem. Dacă sunt o pajiște, prin tuns voi arăta frumos, dar nu voi produce grâu. Dacă doresc să produc grâu, va trebui să fiu arată și reînsămânțată.

C.S Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Un strop de viață #597

Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.

Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.

C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #595

Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg