Un strop de viață #613


Prin Evanghelie, o persoană poate scăpa de suprasensibilitate, defensivitate și nevoia de a-i critica pe alții. Identitatea creștină nu are la bază nevoia de a fi perceput ca o persoană bună, ci valoarea pe care, în Hristos, Dumnezeu o vede în om.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu

Un strop de viață #611


Eram ca un om trezit dintr-un somn neliniștit și, ascultând cuvintele acestea divine parcă am auzit cum îmi spuneau: „Păcătosule, tu crezi că din pricina păcatelor și a slăbiciunilor tale nu pot să îți mântuiesc sufletul; dar, iată, Fiul Meu este lângă Mine și Eu mă uit la El, nu la tine, și mă port cu tine potrivit cu plăcerea pe care Mi-o găsesc în El”. Acest lucru mi-a luminat mintea și m-a făcut să înțeleg că Dumnezeu poate îndreptăți un păcătos oricând – El doar se uită la Hristos, ne atribuie nouă privilegiile Lui și cuvântul se împlinește imediat.

John Bunyan, Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor

Un strop de viață #609


În tărâmul unde harul domneşte, Dumnezeu lucrează în mine în ciuda slăbiciunilor şi eşecurilor mele, până când voi fi conformat perfect cu chipul lui Hristos. Dacă eu aş fi şocat de eşecurile mele, în calitate de creştin, Dumnezeu nu este! El cunoaşte deja toate păcatele şi eşecurile mele înainte ca El să Îşi îndrepte dragostea asupra mea, şi de fapt El controlează şi dirijează eşecurile mele spre binele meu – cu scopul de a da pe faţă slăbiciunile mele şi de a mă elibera de ele.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #607


Aceluia care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima nu este necesar să i se dea multe porunci care să îi spună când, unde, cum şi cât de des ar trebui să Îl slujească el pe Dumnezeu, să I se închine sau să Îl onoreze, fiindcă unirea lui din inimă cu Dumnezeu şi zelul lui de a asculta de El sunt modalităţile prin care el Îl onorează cel mai bine pe Dumnezeu, şi îl conduce pe om să Îi aducă laude lui Dumnezeu oricând şi oriunde în mintea lui, şi să fie zelos în toate acţiunile lui pentru gloria lui Dumnezeu. De asemenea, acela care îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi nu are nevoie de o mulţime de porunci, care să îi spună unde, când şi în ce fel ar trebui să slujească acestuia, cum să evite să îl rănească şi cum să dea înapoi ceea ce aparţine de drept aproapelui. Dragostea lui pentru semeni îi va spune în ea însăşi, pe deplin, aceste lucruri, şi îi va arăta cum să se comporte faţă de ei.

Atunci când un om cere mereu reguli şi doreşte să le cunoască numai dacă ele vin din cărţile Legii, ca să ştie cum să se comporte, acesta este un semn ce caracterizează pe omul rău. Totuşi, în inimile noastre, degetul lui Dumnezeu ne arată că este datoria noastră să facem aproapelui nostru ceea ce noi am vrea ca ei să ne facă nouă. Dar întrucât lumea aceasta este nepăsătoare faţă de mărturia internă a propriei conştiinţe, ci ţine cont numai de legi exterioare, rezultatul este că nu există nici o ordine adevărată în această lume; nu există decât suspiciune, neîncredere, neînţelegeri, răutate, certuri, invidie, furturi, crime, şi aşa mai departe. Aceia care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu ţin cont doar de propria conştiinţă; ceea ce conştiinţa le interzice, ei nu fac, iar ceea ce conştiinţa le spune că pot face, ei fac; lor nu le pasă, în aceasta, de aspecte precum câştig, favoare sau altele de acest fel.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #605


Unii au gândit, în mod greşit, că, printr-o străduinţă proprie în a asculta de standardele perfecte ale legii lui Hristos, ei pot căpăta în vieţile lor o mai mare influenţă a Duhului Sfânt. Dar Biblia spune exact opusul: roada asemănării cu Hristos nu înseamnă a avea mai mult din Duhul Sfânt, ci roada Duhului Sfânt înseamnă o asemănare mai mare cu Hristos. „Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură (adică o atenţie meticuloasă oferită regulilor şi poruncilor), ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Duhul Sfânt este „dat” iar minunile sunt făcute nu prin fapte, ci prin credinţă. (Galateni 5:22; Romani 14:17; Galateni 3:5)

Charles Leiter, Legea lui Hristos