M-am adunat puțin mai greu să scriu acest articol, în parte și din cauza zilelor de școală acasă combinate cu 1 iunie și alte zile „libere” sau dedicate altor lucruri.
Astăzi am reușit însă să mă așez să scriu și să vă împărtășesc ce am terminat de citit în luna mai, o lună în care am cam neglijat lectura, abia în a doua jumătate a ei reușind să citesc niște cărți care să mă captiveze și să-mi meargă cu adevărat la suflet.
Deja nu o să mai fie o surpriză pentru nimeni că, dintre cele 18 cărți terminate în luna mai, doar vreo 3 NU sunt pentru copii sau adolescenți, dar se dovedește din nou că tot ele sunt cele mai potrivite ca să te scoată dintr-un „blocaj de cititor”.
Prima carte terminată în luna mai însă nu a fost o carte pentru copii. Este vorba despre Biruința unei iubiri. Dinu & Nelli Pillat. Pagini de corespondență, volum îngrijit de Monica Pillat, fiica celor doi.
Luna trecută vă povesteam că plănuiam să citesc mai multe despre această familie, iar acest volum este o încântare pentru cei care știu să aprecieze frumusețea limbajului și a caracterelor cizelate de anumite vremuri, de felul celor pe care rar le mai întâlnești astăzi.
Eu am fost impresionată de felul în care-și scriau și în care gândeau Dinu și Nelli Pillat pe vremea când erau încă foarte tineri, pe la 20 de ani, în timpul studenției în plin război. Dacă îi comparăm cu nivelul unora dintre studenții de astăzi, aceștia se află la ani-lumină depărtare unii de alții pe axa profunzimii gândirii și a înălțimii idealurilor!
Așa cum scrie Horia-Roman Patapievici în prefața cărții: Dinu și Nelli și-au trăit iubirea fără nici una dintre indiscrețiile iubirii. Nu pentru că s-ar fi iubit ca pe vremuri, într-un fel care este azi demodat, ci pentru că, prin pasiunea ei pentru absolut, iubirea lor nu s-a mulțumit să fie o căutare a plăcerii, ci s-a angajat în căutarea unei vieți transfigurate.
Iată ce-i scria Dinu Pillat lui Nelli cândva înainte de a se căsători: Aș vrea să înțelegi, în sfârșit, că există un Dumnezeu care ne iubește mai presus decât putem iubi. Un Dumnezeu în care trebuie să te încrezi, pentru a nu fi copleșită de nedreptele suferințe pe care le rezervă viața unora dintre noi. Pleacă-ți fruntea pe umărul Lui, fiindcă Dumnezeu este acela care are grijă de soarta noastră, a tuturor… și care va veghea la implinirea iubirii noastre.
Dinu Pillat a petrecut 5 ani în închisorile comuniste și, pe fondul unei condiții fizice oricum fragile de dinainte de detenție, starea de sănătate i s-a agravat în așa fel încât nu a mai trăit decât 11 ani și a murit la doar 54 de ani, bolnav de cancer.
Soția sa, Nelli și, mai târziu, fiica lui, Monica Pillat s-au ocupat de-a lungul anilor să păstreze vie memoria sa și a familiei sale, precum și să-i publice romanele și scrisorile, datorită hotărârii următoare luate de Nelli la scurt timp după moartea lui Dinu:
Sunt tot timpul bântuită de amintirile trecutului și de jalea de a nu fi și Dinu cu mine și mă doare frustrarea lui, atât de timpurie, de viață. Dar am avut deodată revelația că de aceea trebuie să mă bucur înmiit de orice frumusețe, că am datoria ca, atâta timp cât va fi putere de viață în mine, să trăiesc cu o intensitate de mii de ori tot ce voi vedea și voi simți frumos, pentru toți cei morți pe care i-am iubit. Să facem amândouă un legământ în acest sens, pentru totdeauna.
După această lectură oarecum mai încărcată și mai lentă, am parcurs două Biblii Infografice pentru copii, una dintre ele deja publicată, alta cu scopul de-a o traduce, urmând să fie și ea tipărită în limba română.
Pe prima – Biblia Infografice pentru copii – am primit-o de la Andreea Ștefănică de ziua lui Mihai, dar abia acum am reușit să o parcurgem pe toată. Aceasta include chiar și un joc la final (pe care l-am pierdut…) și este foarte interesantă chiar și pentru adulți!
A doua, Bible Infographics: Epic Guide to Jesus, este prima carte pentru copii pe care o traduc și sper să fi reușit să redau în română la fel de clar și interesant această sinteză captivantă despre viața lui Isus.
Într-o sâmbătă am făcut o vizită la Cărturești Carusel și am citit acolo câteva noutăți pentru copii: Podul copiilor de Max Bolliger și Štěpán Zavřel, Vine tata cu pașii lui de uriaș de Nadine Brun-Cosme, Băncuța de Meghan, Ducesa de Sussex, cu ilustrații de Christian Robinson, Vreau în barca ta! (seria Puiu și Vulpoi) de Sergio Ruzzier, toate niște cărți tare drăgălașe potrivite pentru copiii mai micuți, dar o încântare și pentru adulți (Mihai nu a stat să i le citesc, era ocupat să adune toți plușii din jur și să citească glume dintr-o carte pe care i-a luat-o până la urmă Nana de la Bookfest!).
Mi-a sosit apoi un colet de la Elefant, cu niște cărți pe care le-am cumpărat la o reducere de 50% și m-am desfătat într-o seară cu Descătușarea și alte reverii de Jackie Morris, o carte foarte minimalistă în cuvinte, dar bogată în ilustrații minuțioase, poetică și plină de visare (nu chiar pentru copii, aș zice) și mult-dorita Carte a bunătății: Povești din Dobrogea de Cristina Andone, care mi se pare cea mai reușită de până acum din toată seria!
Între timp am parcurs și Rugă în noapte – Pentru cei care muncesc, veghează sau plâng de Tish Harrison Warren, autoarea cărții Liturghia obișnuitului.
Această a doua carte a ei mi-a plăcut mult mai mult și cred că este mult mai bună decât cea dintâi, datorită faptului că este izvorâtă din experiența personală a suferinței, subiect pe care îl tratează cu multă empatie, reușind să pună foarte precis în cuvinte niște trăiri adesea contradictorii, dar și să ofere speranță în același timp. Ne propunem să o prezentăm în următorul sezon CARTEA E O VIAȚĂ!
Tot „între timp” am parcurs în sfârșit și un roman, Secretul fotografei franceze de Natasha Lester. Citisem Secretele Parisului de aceeași autoare și mi-a plăcut mult, așa că aveam mari așteptări de la acest roman.
Spre deosebire de primul roman, în acesta mi s-a părut că preocuparea autoarei de a sublinia (cam mult, după părarea mea) discriminările la care erau supuse femeile jurnaliste și fotografe în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial (unele dintre ele justificate, cum ar fi să nu se afle pe front) a făcut-o să nu mai acorde la fel de multă atenție scriiturii, de exemplu, și acțiunea a trenat mare parte din roman, în așa fel încât la un moment dat eram pe punctul de a renunța la el. Ce m-a făcut să continui a fost că am dat totuși ceva bani pe el și până la urmă s-a mai animat ritmul. Mi s-a părut ca a insistat prea mult și asupra scenelor intime, iar finalul m-a dezamăgit, în ciuda încercării autoarei de a oferi un final deschis plin de speranța următoarei generații.
Din fericire, a urmat apoi Bookfest, de unde mi-au luat niște noutăți, printre care și prima mea manga, Shino nu își poate spune numele de Oshimi Shuzo.
În cuvinte puține, dar cu multă expresivitate vizuală, această manga tratează cu multă sensibilitate (provenită din experiența personală a autorului cu bâlbâiala) problema integrării unei fete adolescente ce suferă de balbism, dar poate rosti cuvintele atunci când cântă. O poveste despre puterea prieteniei și a muzicii, despre depășirea propriilor limite, care se parcurge repede, dar care merită savurată în ritmul mai lent al rostirii cu dificultate al fiecărui sunet, stăruind asupra fiecărei imagini, care exprimă fiecare o bogăție de trăiri interioare.
Dintre noutățile luate de la Bookfest am citit împreună cu Mihai Cartea care chiar nu voia să fie citită de David Sundin, Histronauții: O aventură în Egipt de Frances Durkin și Grace Cooke, Unchiul Elefant de Arnold Lobel și cartea dublă Un panda la școală/ Prietenii din junglă de Katja Richert și Leonie Daub, respectiv THiLO și Alexander Bux.
Într-o altă seară am citit singură cele două cărți pentru copii inspirate din evenimente reale scrise de Olga Grebennik, O casă capricioasă și O săptămână fără doamna Aricioaică, două cărți pur și simplu superbe din punct de vedere vizual, cu povești blânde și personaje drăgălașe. De-abia aștept să o iau și pe cea de Crăciun la iarnă!
Și cu asta se încheie scurtul meu raport pe luna mai! Sper ca cel pe luna iunie să fie mai bogat și mai variat, mai ales că reluăm și rubrica Cărți cu dor de ducă!
Voi ce ați mai citit frumos în ultima vreme? Ce păstrați pentru vacanță?
CARTEA E O VIAȚĂ 