M-am adunat cam greu să scriu acest raport, pentru că mi-a luat ceva să fac tranziția de la vacanță la acea ultimă săptămână din august în care mai e vacanță, dar nu chiar, când copilul trebuie pregătit de școală și readus la rutina de somn. Ca atare, nu am terminat toate cărțile începute în luna august (dar ce e nou aici, nu-i așa? am cărți începute de prin… 2020? :)) ).
De altfel, din fiecare teanc luat în fiecare plecare din această vară mi-a rămas ceva necitit și terminat apoi acasă. Sau nu.
Cu toate acestea, am reușit să citesc în această lună august mult mai multe cărți decât în aceeași perioadă din anii trecuți, și anume, 20 de cărți! Ce-i drept, câteva erau aproape terminate din iulie și nu mai aveam decât câteva pagini din ele, dar orișicât!
Ce veți găsi în acest raport? De toate! Poezie, teologie, devoționale, romane, benzi desenate și cărți pentru copii, câte ceva pentru fiecare! Lectură plăcută!
Prima carte terminată în luna august a fost volumul de poezii al Simonei Popescu, Cartea plantelor și animalelor, care, așa cum îi spune și titlul, chiar este împărțită în două, o parte fiind dedicată plantelor, a doua, animalelor.
Eu nu sunt mare iubitoare nici de plante, nici de animale, nici de poezie în general, dar citisem pe undeva niște versuri din acest volum care-mi plăcuseră și am zis să-i dau o șansă.
Deși au fost câteva pasaje care mi-au plăcut, nu pot să zic că m-a dat pe spate ca întreg și că m-a impresionat prin măiestria versurilor – că de rime nu prea poate fi vorba, în general sunt versuri albe – , nici că am înțeles mare lucru din ce a vrut „eul liric” să zică.
Apoi am terminat o altă carte începută în luna iulie, pe care am citit-o în vederea noului sezon CARTEA E O VIAȚĂ, Dumnezeu Tatăl de Dave Patty (mulțumim, Editura Scriptum!).
Deși mi s-a părut importantă tema ei (modul în care influențează relația cu tatăl pământesc relația noastră cu Dumnezeu Tatăl) și mă gândisem că ar fi de interes pentru mulți, cartea în sine mi s-a părut cam plictisitoare și prea lungă pentru ce avea de transmis. Intră în multe detalii de auto-reflecție și auto-evaluare a relației cu tatăl, ca într-o adevărată ședință de consiliere/terapie, ceea ce nu a fost prea pe gustul meu. Voi ce părere aveți, v-ar interesa să prezentăm această carte?
În timpul unei călătorii cu trenul am citit și volumul The Reading Life, ce cuprinde selecții pe tema lecturii din operele lui C.S. Lewis, un volumaș încântător pe care l-am găsit la Antic Exlibris.
După aceea i-am citit lui Mihai Curajoasa Lili de Madlen Ottenschläger și Stefanie Reich și am terminat de citit împreună antologia de basme și povești de adormit copiii, Noapte bună din toate colțurile lumii.
Mi-a plăcut mult acest volum, pentru că oferă o selecție de povești din chiar toată lumea, începând cu diferitele țări din Regatul Unit, evident, din Europa, dar și din Africa, America de Sud, Asia și Australia. Spre final, citeam mai multe povești de-odată, devenise și el curios să vadă de unde e următoarea poveste.
După aceea, am petrecut un weekend citind romanul Newton și Polly de Jody Hedlund (autoarea romanului Luther și Katharina, apărut tot la Editura Scriptum, căreia îi mulțumim pentru colaborare!). Subintitulat un roman al mărețului har, acesta descrie viața lui John Newton (compozitorul versurilor imnului Mărețul har) de dinaintea convertirii și relația sa cu cea care avea să-i devină soție. Deși din prezentare părea să fie vorba mai degrabă despre convertirea lui și viața sa de după convertire, autoarea dedică 95% din roman vieții de Jack Sparrow a lui Newton, sfârșind acolo unde aș fi dorit să înceapă cu adevărat povestea.
Atât de preocupată a fost autoarea să evite chestiunea comerțului cu scalvi, în care Newton a fost implicat ani buni și după convertire, treabă care, deh, deranjează corectitudinea politică de azi și ceea ce înțelegem prin „creștin” (cum să facă un creștin așa ceva! ne oripilăm noi, chiar dacă pe bună dreptate, ignorând totuși societatea epocii în care trăia Newton), încât s-a concentrat mai mult asupra perioadei sale de marinar bețivan atrăgător care o vrăjește pe Polly și apoi trebuie să recunoască faptul că nu e demn de ea și trebuie să-și facă un rost în lume. În plus, deși ar fi avut mult material pentru perioada de după convertire, s-a apucat să inventeze o întreagă încurcătură cu niște indivizi care se ocupau de trafic pe piața neagră etc..
O să dezbatem pe larg acest roman într-un episod din noul sezon al emisiunii, așa cum v-am obișnuit, comparându-l cu faptele reale și alte surse istorice.
Am terminat apoi în sfârșit Pledoarie pentru dialog. Protestantism și ortodoxie de Ovidiu Dorin Druhora, carte prezentată în sezonul 21, dar pe care am lăsat-o deoparte câteva luni pentru a termina alte cărți.
Înainte de a pleca în vacanța în familie, am terminat de citit împreună cu Mihai Pinocchio de Carlo Collodi, o carte care mie nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit, dar care pe el a părut să-l captiveze, deși are mult scris și un limbaj pe alocuri mai arhaic. Cred că a contat că văzuse desenul animat Disney înainte și a citit între timp și versiunea adaptată de Morpurgo, pe care a primit-o de la Clubul de Carte Nemi.
Am trecut apoi în sfârșit la ale mele și am parcurs într-o altă călătorie cu trenul aproape jumătate din volumul Spune da vieții de Viktor E. Frankl, autorul celebrei cărți Omul în căutarea sensului vieții.
Acest volum cuprinde trei prelegeri pe care le-a susținut Frankl în 1946, deci la puțin timp după ce a scăpat din lagărele naziste și reprezintă nucleul a ceea ce va dezvolta mai târziu în Omul în căutarea sensului vieții.
După aceea am citit în sfârșit o carte palpitantă cum nu mai citisem de mult! Este vorba despre Labirintul lui Pan: Labirintul faunului de Guillermo del Toro și Cornelia Funke. M-a convins să citesc această carte bazată pe filmul omonim regizat de del Toro Ana Sipciu de la Asteroidul B612 și nu m-a dezamăgit, deși trebuie să recunosc că este totuși prea dur, crud și sângeros pentru gustul meu. Există speranță, însă, și asta e tot ceea ce contează și face ca o poveste să merite toată durerea și angoasele.
Un fel de basm infiltrat în Spania anilor Celui De-Al Doilea Război Mondial, Labirintul lui Pan descrie într-un mod tulburător de concret felul în care frica și nesiguranța de sine pot duce la rău și cruzime, pe când dragostea dă puterea de a înfrânge frica, de a căpăta curaj și de a depăși cele mai grele obstacole. Ofelia este o eroină extraordinară, cu care te poți însă identifica. Face și greșeli care o costă scump, dar dă dovadă și de sacrificiu și lepădare de sine.
Nu e o carte pentru cei slabi de înger, nu e horror, dar, după cum am spus, este destul de dură și sângeroasă, mi-a adus un pic aminte ca atmosferă de Cartea cimitirului de Neil Gaiman.
Mai apoi am terminat în sfârșit de citit împreună cu soțul meu o carte pe care o lăsasem deoparte dinainte de Paște și pe care am reluat-o acum în vacanță, și anume, Lent. Gânduri în preajma Paștelui de Vlad Crîznic și Adelina Ghilea.
Inițiativă lăudabilă, execuție lamentabilă, din păcate! Nu știu dacă a fost doar exemplarul meu cu defect, dar am avut parte de capitole repetate, pagini și capitole întregi lipsă și multe erori de redactare. În plus, textele în sine nu conțin mari revelații, nici vreo evidențiere memorabilă a vreunui detaliu. De altfel, pe alocuri m-a deranjat, în textele Adelinei Ghilea, limbajul cam oral, specific unei discuții între prieteni, nepotrivit, după părerea mea, în contextul discuțiilor respective.
Am citit apoi O călătorie cu bucluc de Melissa Harrison, care m-a dezamăgit un pic, pentru că mă așteptam la o aventură palpitantă cu niște omuleți ai pădurii etc., și, când colo, s-a dovedit a fi un manifest ecologist sub o nu prea subtilă acoperire.
În paralel, i-am citit lui Mihai Vacanța pofticioșilor: Ema și Eric cresc și călătoresc de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa urbană), iar apoi, aflându-ne la Brașov în timpul LibFest, am mai cumpărat două cărți din colecție, Te iubesc orice-ai face și Vraja ecranelor: Ema și Eric regăsesc placul de joc, pe care i le-am citit la cafeneaua aflată vizavi de Biserica Neagră.
Ajunși acasă, m-am reîntors la Cronicile din Avonlea de L.M. Montgomery, începută înainte de a pleca, un volum ce cuprinde povestiri din universul lui Anne (din Anne de la Green Gables), chiar dacă ea nu apare decât pasager în vreo două dintre ele. Mi-au mers la suflet aceste povestiri, așa că le-am savurat lent.
Mi-a plăcut în mod deosebit povestirea Fiecare pe limba lui, în care este vorba despre un bunic care trebuie să accepte că nepotul său, pe care vrea să-l facă preot, trebuie să-și folosească darul cu care a fost înzestrat – talentul de a cânta la vioară, pentru că, remarcă un alt personaj, sunt tot felul de preoți și fiecare trebuie să vorbească cu oamenii pe limba lui dacă vor să le fie de vreun folos și un om poate fi în slujba nevoilor oamenilor în multe feluri, diferite, dar la fel de folositoare.
Sper ca Editura Predania să mă surprindă din nou și să publice și Further Chronicles of Avonlea!
Am citit apoi în sfârșit Lămpița și băiatul-sirenă de Annet Schaap, o poveste exact așa cum trebuie, cu personaje memorabile și inedite, cu elemente surprinzătoare și întorsături de situație și, bineînțeles, un deznodământ satisfăcător. Nu vă mai dezvălui altceva, pentru că titlul este suficient de sugestiv, pur și simplu trebuie să o citiți!
M-am amuzat apoi cu soțul meu citind împreună volumul de benzi desenate In Love & Pyjamas de Catana Chetwynd (Catana Comics), pe care l-am găsit în librăria engleză Le Bookshop din Montpellier.
În paralel, mă apucasem să citesc Code B612: Qui a tué le Petit Prince? de Michel Bussi. Parte anchetă, parte analiză literară a diverselor interpretări care i s-au dat celebrei cărți a lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț, acest roman mi s-a părut captivant și interesant construit, chiar dacă nu mi s-a părut prea convingătoare soluția propusă de autor în final.
În final, în luna august am mai reușit să termin doar două cărți pe care i le-am luat lui Mihai din Franța, o nouă carte din colecția de cărți muzicale cu Paco, Paco et la musique africaine de Magali Le Huche (una dintre cele mai reușite!) și o carte din seria cu Mini-Loup, Mini-Loup et les dinosaures de Philippe Matter.
Încă am cărți începute și neterminate, pe care sper să le parcurg cât mai curând, trebuie să punem la cale și lista finală pentru sezonul 22 al emisiunii și sper să mai citesc și eu niște romane, că parcă mi-e dor de un roman bun (care să nu fie pentru copii!).
Voi ce planuri de lectură aveți la acest început de toamnă?
PS: În vreo două luni ne așteaptă Gaudeamus, știați?
CARTEA E O VIAȚĂ 