Astăzi vrem să vă facem cunoştinţă cu Petru Dugulescu, aşa cum se prezintă el în cartea sa auto-biografică „Ei mi-au programat moartea”.

20693Petru Dugulescu a fost nu doar pastor baptist şi iniţiatorul „Marşului Învierii“ şi al fundaţiilor de binefacere „Isus, speranţa României“ şi „Fraţii lui Onisim“, ci şi deputat în Parlamentul României din partea PNŢCD timp de două mandate, între 1992-1996 şi 1996-2000.
Cartea „Ei mi-au programat moartea reprezintă o relatare a vieţii acestuia, din copilărie şi până la încheierea celui de-al doilea său mandat ca deputat. Este o carte cu o structură foarte clară, în care autorul descrie contextul socio-politic şi evenimentele istorice pas cu pas, ceea ce uşurează înţelegerea celor care n-au trăit în acea perioadă.

Totul începe cu o căutare încă din adolescenţă: Aveam aproape 12 ani şi în mintea mea începuse căutarea, marea căutare la care nu găseam răspuns, îşi aminteşte Dugulescu. Bisericuţa din satul natal nu mă mai atrăgea, nu îmi mai plăcea să citesc Biblia, în schimb parcurgeam tot mai multe cărţi din biblioteca şcolii. Mă întrebam: „Cine a creat Universul? Există Dumnezeu? Ce să cred? – Ce mi-au spus părinţii, care au mai puţină carte, sau ce m-au învăţat dascălii mei la şcoală?“. Eram încă un copil, dar traversam o adevărată criză existenţială.

După o perioadă în care s-a ocupat de actorie şi poezie, Petru Dugulescu participă la seria de predici apologetice ale pastorului Pitt Popovici. În urma acestora el se dedică în sfârşit cu totul lui Dumnezeu. Am înţeles că pocăinţa nu este stigmatul proştilor şi al inculţilor, stigmatul acelor oameni numiţi „sectanţi“ într-o ţară majoritar ortodoxă, ci porunca lui Dumnezeu, dată prin Fiul Său, Isus Hristos, întregii omeniri, căzută în păcat, că este singura atitudine corectă a omului păcătos faţă de Dumnezeul cel Sfânt.

De-a lungul timpului, autorităţile au încercat din răsputeri să semene în sufletul lui Petru Dugulescu frica. Însă Dumnezeu l-a eliberat de frică. Unul dintre versetele sale favorite, pe care profesorul său preferat, Iosif Ţon, i l-a sădit în suflet la Seminar, era 1 Ioan 4:18 – În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

Pentru mine, cel mai impresionant pasaj din carte a fost capitolul legat de „îngerul morţii“, cel căruia i se încredinţase misiunea de a-l asasina pe Petru Dugulescu. Acest om era prezentat în 1995, după ce fusese arestat pentru alte crime, nu pentru cele comise prin hotărârea Securităţii, drept cel mai periculos criminal din România. Întreaga ţară l-a auzit, pe canalele de televiziune, spunând „Eu nu am ucis, am executat şi nu regret nimic”. După eliberare, plănuia să îi ucidă şi pe ceilalţi de pe lista lui. Era atât de periculos, încât un gardian trimis să îi pună cătuşele şi să-l scoată din celulă, s-a apropiat de el cu atâta frică, încât i s-a făcut rău şi a leşinat. De un astfel de om L-a scăpat Dumnezeu pe pastorul Dugulescu. Iar harul Său i-a transformat viaţa chiar şi acestui criminal. Acesta i-a trimis lui Petru Dugulescu scrisori în care îi relata fiecare încercare de a-l ucide, cu detalii pe care pastorul credea că doar el le cunoaşte, cerând să fie iertat.

Pastorul l-a vizitat, i-a vorbit despre iertarea lui Dumnezeu şi l-a asigurat că este iertat. Vizitele au continuat, iar Petru Dugulescu însuşi a oficiat botezul celui care a încercat de atâtea ori să-l omoare, cel care acum era alt om şi citea Sfânta Scriptură din scoarţă în scoarţă o dată pe lună. A doua zi după botez, unul din gardienii săi i-a spus că a făcut cel mai mare păcat din viaţa lui botezându-se la pocăiţi şi părăsind religia străbună. Însă fostul criminal i-a răspuns: „Dacă acesta este un păcat, îmi pare rău că nu l-am făcut mai demult, pentru că nu aş fi ajuns aici. Pe mine nu m-a schimbat religia, pe mine m-a schimbat Isus Hristos”.

Trăind printre cei săraci şi lipsiţi, eu însumi fiind unul din ei, le-am cunoscut foarte bine durerile şi nevoile şi inima mea a rămas legată de ei, scrie Petru Dugulescu. Astfel, printre proiectele sale se numără Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate „Isus Speranţa României“ şi Casa „Fraţii lui Onisim“, care desfăşoară proiecte umanitare adresate copiilor şi adulţilor defavorizaţi din România, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen.

După ce ne istoriseşte despre lucrarea sa ca pastor şi greutăţile sale din timpul regimului comunist, despre încercările repetate ale Securităţii de a-l reduce la tăcere, după ce ne împărtăşeşte impresiile despre America şi despre relaţiile sale cu americani şi străini aflaţi în poziţii înalte în societate, iar în final ne prezintă Revoluţia din decembrie 1989 şi rolul său ca deputat în Parlamentul României, Petru Dugulescu poate privi în urmă şi îl slăveşte pe Dumnezeu pentru felul în care El a făcut dreptate şi a lucrat în şi prin viaţa lui.

Niciodată nu am să înţeleg de ce Dumnezeu m-a ales pe mine şi m-a chemat în lucrarea Lui, un om lipsit de o pregătire aleasă, cu atâtea defecte şi atât de nevrednic.

În 1974, când terminasem cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, Ceauşescu îşi luase şi prerogativele de preşedinte al României, declarând „război ideologic“ religiei şi atitudinilor mistice şi retrograde. În 1977, după greva minerilor din Valea Jiului, în 3 august, Ceauşescu cere explicaţii plauzibile (el nu admitea că ele pot fi de ordin economic sau social) şi Departamentul Securităţii Statului hotărăşte eliminarea mea fizică, deoarece ocupam un loc de frunte pe lista suspecţilor din judeţul Hunedoara.

Ceauşescu era persoana cea mai puternică şi mai temută din România. Eu eram un biet pastor baptist într-un orăşel din Transilvania. În mod firesc, ar fi trebuit să mă poată strivi, ca pe o muscă, oricând. Avea toate pârghiile la dispoziţie. Şi totuşi nu a putut să o facă, nici prin accidentul de circulaţie organizat minuţios în 30 septembrie 1985 la Timişoara, nici prin tăierea oxigenului la a doua operaţie în martie 1986, nici prin otrăvirea mâncării, nici prin încercarea de răpire în acea parcare, noaptea, în august 1986, nici prin alte metode de care eu nu am fost conştient.
La doar câteva luni după Revoluţie, în 1990, primul congres al Cultului Baptist în libertate s-a ţinut la Sala Palatului în Bucureşti. De la tribuna de unde vorbea Ceauşescu la Congresele PCR, am avut onoarea să proclam Evanghelia lui Isus Hristos, iar corul şi orchestra Bisericii Baptiste „Betel“ din Timişoara a împodobit acel moment special cu imnuri spre gloria lui Dumnezeu. Cine ar fi crezut cu un an în urmă că aşa ceva ar fi posibil?

În primăvara anului 1992, un grup de prieteni maturi în credinţă, în frunte cu poetul şi parlamentarul Ioan Alexandru, mă îndemnau să îmi depun candidatura pentru alegerile parlamentare din septembrie. Am fost ales pe data de 22 septembrie 1992, şi, apoi, pentru al doilea mandat, în noiembrie 1996. În primul mandat, am slujit, în Comisia Permanentă pentru Drepturile Omului, problemele cultelor şi ale minorităţilor naţionale. Nu are Dumnezeu simţul umorului? În acelaşi timp, împreună cu poetul şi senatorul Ioan Alexandru, am început primul grup de rugăciune cu senatori şi deputaţi în fostul cabinet al Elenei Ceauşescu. Da, Dumnezeu are simţul umorului!

Iată o mărturie impresionantă a unui om care L-a văzut pe Dumnezeu în acţiune la tot pasul, chiar şi în cele mai adânci văi, şi a acţionat şi el, cu curaj şi credinţă, pentru răspândirea Împărăţiei. Pe mine m-a marcat dăruirea lui şi modul în care şi-a pus la dispoziţie resursele ca să se ocupe de cei săraci, îndrăzneala cu care predica, chiar şi în acea epocă şi înţelepciunea de care a dat dovadă ca să facă schimbări şi să Îl pună pe Dumnezeu în centrul atenţiei atunci când a ajuns într-o poziţie înaltă, ca politician. Este uimitor felul în care Dumnezeu l-a apărat şi în care „a întors roata“. Viaţa lui Petru Dugulescu este un alt exemplu al felului în care Dumnezeu schimbă istoria, face dreptate şi răsplăteşte până ce paharul într-adevăr dă pe deasupra.

PS: Ascultă episodul întreg AICI.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s