În ultima listă de recomandări pentru Ziua Copilului de anul acesta, revin pe blog surorile Veronica și Melania Roman care ne propun 7 cărți pentru copii, adolescenți și nu numai, printre care se regăsesc titluri atât din literatura română, cât și din cea universală, majoritatea dintre ele povești despre reziliență și relații, care dau de gândit.
Veronica (11 ani)
Pictează vântul de Pam Muñoz Ryan
Pictează vântul este despre o fetiță, Maya, rămasă orfană în grija bunicii paterne, o femeie foarte strictă și perfecționistă. Ca să-i fie pe plac bunicii, Maya a învățat să mintă și să pretindă că și ea crede minciunile despre mama ei. După moartea bunicii, se mută la rudele mamei, și această schimbare o ajută să se înțeleagă pe sine și să accepte adevărul.
Alături de mustangul Artemisia, descoperă libertatea, dar pentru asta, trec împreună prin situații dificile.
Mi-a plăcut această carte deoarece aventura și suspansul m-au captivat, și mai ales pentru că este despre o fetiță și un cal, ceea ce mi-aș dori și eu.
Am învățat că adevărul este mai presus de tot ceea ce pare că te salvează pe moment de încurcătură, adică de minciună.
Minunea prezintă povestea foarte emoționantă a lui August Pullman, un băiețel de 10 ani care suferă de o boală facială cumplită. Familia l-a ținut departe de privirile și de vorbele răutăcioase, dar a venit și momentul în care a trebuit să-l ducă la școală, unde nu a fost ușor acceptat de colegi.
Totuși, dragostea, curajul și prietenia adevărată, îl ajută pe Auggie să accepte că este diferit, și că în ciuda imperfecțiunilor fizice, poate spera la o viață normală.
Din această carte am învățat să fiu mai atentă și sensibilă la nevoile celor din jur și, în special, să știu cât de mult contează cum mă port cu copiii care, asemenea lui Auggie, se confruntă cu diverse probleme de sănătate.
Aproape sigur este despre Albie, un copil căruia îi plăceau doar gogoșile și ursuleții gumați, și oricât de mult se străduia, nu reușea să obțină note bune la școală. Pentru a nu mai fi jignit de colegi din cauza prieteniei bune cu Betsy, o fetiță cu dificultăți de vorbire, Albie trece de partea celor „cool”. Pierderea prieteniei cu Betsy, și lipsa prietenului de la bloc îl întristează.
Ajutat de Calista, o studentă la arte care devine bona lui, Albie devine mai optimist și își descoperă calități nebănuite.
Din această carte am înțeles cât de importante sunt persoanele care te înțeleg și sunt dispuse să te ajute oricând ai nevoie și faptul că prietenii adevărați sunt mult mai prețioși decât așa-zișii prieteni cool.
Toate pânzele sus! de Radu Tudoran
Toate pânzele sus! prezintă aventura pe mare a echipajului de la bordul Speranței. Anton Lupan, căpitanul, își pierde prietenul cel mai bun, Pierre Vaillant, într-un naufragiu chiar înainte de a-și pune planul în aplicare: să exploreze Țara de Foc.
Peste mulți ani, decide să pornească spre Țara de Foc, dar mai întâi începe misiunea de căutare a prietenului lui, după ce a refăcut goeleta Speranța, corabia naufragiată.
Are de înfruntat atacurile piraților, furtuni, uragane, și multe alte provocări ale unei călătorii lungi pe mare.
Aventura este descrisă detaliat, cu mulți termeni despre nave și navigație, așa că este nevoie de multă răbdare și curiozitate pentru a citi cartea.
Deși membrii echipajului sunt foarte diferiți, fiecare cu defecte și calități, fără prietenie și spirit de echipă, nu ar fi reușit să depășească dificultăți de tot felul.
Această carte m-a făcut să înțeleg mai bine cât de mult contează să ai prietenii aproape în încercări și atunci când ți-e greu.
Melania (14 ani)
Deși citisem varianta în benzi desenate a jurnalului, am dorit mult să cunosc în întregime povestea Annei. Astfel, am pătruns într-o lume marcată de schimbări tulburătoare aduse de cel mai mare război al lumii, de o ură neînțeleasă pentru ceilalți. Când ideologia nazistă hotărăște categoriile de oameni care au dreptul la viață și cele care pot deveni simple instrumente ale statului, familia Annei, cu origini evreiești, este nevoită să se ascundă de ochii iscoditori ai dușmanului.
În Anexă, un apartament dintr-o clădire de birouri, adolescenta își începe ultimul capitol al vieții. Alături de o soră considerată perfectă și adulți lipsiți de sensibilitate pentru sentimentele ei, Anne își găsește refugiul în scrisorile adresate prietenei sale imaginare, Kitty. Dincolo de greutățile materiale, fata tânjește după un suflet căruia să-i poată împărtăși tot ceea ce simte, fără să poarte măștile pe care chiar și mica comunitate de clandestini le cerea. Lupta emoțională a Annei cu singurătatea și părerile celorlalți este intensă, dar liniștită uneori de lucruri simple, precum apropierea de Peter, un alt adolescent ascuns alături de părinții lui, veștile despre finalul războiului și visurile despre lumea de afară și viitorul luminos pe care dorea să și-l construiască.
Această lectură mi-a reamintit că pacea și prosperitatea sunt deosebit de valoroase, alături de vastele resurse la care avem acces pentru a ne trasa o cale împlinitoare în viață. Frământările Annei m-au asigurat că este în regulă să nu fii totdeauna pe placul celorlalți, invitându-mă în același timp să mă cunosc mai bine. Nu în ultimul rând, citirea Jurnalului mi-a accentuat dorința de a ține eu însămi un jurnal, în care să-mi consemnez trăirile reale, despodobite de orice ornament și sincere în întregime.
Pescărușul Jonathan Livingston de Richard Bach
Această lectură este plină de semnificație, iar, pentru mine, reprezintă o sursă importantă de inspirație și motivație. Povestea pescărușului Jonathan este despre curaj, perseverență și îndrăzneala de a visa, a dori și a căuta mai mult în fiecare zi.
Trăind în mijlocul unui stol de pescăruși care folosesc zborul doar ca pe un mijloc de a obține hrană, Jonathan începe să-l privească ca fiind infinit și plin de posibilități. Se antrenează singur și, deși munca sa neobosită vine cu durere și tendința de a renunța, reușește să se perfecționeze, să atingă culmile mult visate. Viziunea sa îi este confirmată de întâlnirea cu alți pescăruși asemenea lui, Jon înțelegând că frumoasa călătorie pe care o începuse printre nori nu este definită de limite.
De-a lungul cărții, pescărușul devine, dintr-un alungat, un dascăl neîntrecut, un misionar al libertății și, în final, este considerat un adevărat zeu. Însă, în tot acest timp, rămâne aceeași ființă, păstrează aceleași idealuri și nu se lasă afectat în mod negativ de părerea celorlalți.
Prin integritatea și devotamentul său continuu față de ceea ce crede, am învățat că, indiferent de circumstanțe, nu trebuie să renunț la mine însămi pentru a fi ca ceilalți. Mai mult, parcursul lui Jonathan va fi mereu o constantă la care să mă reîntorc atunci când entuziasmul și pasiunea nu sunt suficiente pentru a merge mai departe.
Rațiune și simțire de Jane Austen
Pot spune că acest volum este unul dintre cele mai dragi mie. Modul detaliat, echilibrat și presărat cu momente de analiză și ironie subtilă m-a cucerit din primele momente, iar fascinația față de o societate îndepărtată atât geografic, cât și temporal a accentuat atașamentul meu față de o poveste atât de bine scrisă.
Jane Austen, folosind doar cuvinte alese cu grijă, așterne povestea a două surori cu personalități aproape opuse: Elinor, o tânără înțeleaptă și răbdătoare, și Marianne, o fire ce trăiește fiecare clipă la maxima sa intensitate. După ce familia lor suferă o pierdere importantă, membrii rămași se retrag într-o căsuță aparținând unui vast domeniu. Deși viața lor pare liniștită, preocuparea față de căsătorie și întâlnirile care au loc între tinerele fete și noile lor cunoștințe trezesc frământări nu numai pentru ele. Într-o societate în care statutul natal îți trasa o cale clară și limitată, speranțele, dezamăgirile și situațiile delicate sunt o adevărată provocare relațională.
Fiecare personaj care conturează povestea lui Elinor și a lui Marianne reprezintă, în profunzime, o tipologie umană regăsită și în lumea actuală. Astfel, am cunoscut numeroase persoane cu diferite calități și defecte, am putut observa acțiunile lor și învăța din interacțiunile familiale și formale care au loc.
Cred că unul dintre cele mai prețioase daruri ale cărții este legat de autocunoaștere și cunoașterea celorlalți. Descrierile detaliate m-au ajutat mult să mă înțeleg, în primul rând, pe mine însămi, dar mi-au dat și un instrument deosebit de analiză a celor din jur. Astfel, pot spune că această carte a reprezentat nu doar o poveste extrem de frumoasă despre iubire, ci și un fundament pentru viitoarele lecturi sau chiar propriile scrieri.
Mulțumim, Veronica și Melania!
Vezi și recomandările lor din anii trecuți: 2020, 2021, 2022, 2024, 2025.
Și celelalte recomandări de anul acesta:
Dragoni, magie, detectivi și… mai mulți dragoni – recomandările lui Mihai pentru Ziua Copilului 2026
Atunci când realitatea și ficțiunea se întrepătrund – inspirație pentru Ziua Copilului 2026
Cărți clasice pentru copii – Inspirație pentru Ziua Copilului 2026
Clara Idor recomandă… – Inspirație pentru Ziua Copilului 2026
CARTEA E O VIAȚĂ 