Capodopera Duhului este omul a cărui cea mai mare dorință este să trăiască în altă parte, care nu găsește plăcere în lucrurile bune ale acestei vieți, care se uită atent în oglindă și își dorește mult să vadă ceva diferit, al cărui cel mai înalt vis este să ajungă în Prezența plină de har a Tatălui. Este persoana a cărei viață de aici se consumă cu pregătirea pentru a-L întâlni pe El dincolo.
Larry Crabb, Vise năruite
Iertarea lui Dumnezeu ne va arăta că El vrea să ia pierderile noastre și să le reverse apoi asupra noastră sub forma unei binecuvântări. Această lucrare a harului nu va șterge nici pierderea, nici consecințele ei. Harul nu poate schimba ordinea morală. Ce a fost rău rămâne rău pentru totdeauna. Harul va scoate însă ceva bun dintr-o situație negativă , va lua răul și îl va întoarce cumva spre un rezultat bun. Iată ce a săvârșit Dumnezeu prin răstignire. A întors răul unei morți nedrepte într-un bine care a lucrat mântuirea. Dumnezeu poate face același lucru și pentru noi. Nu vom fi scutiți de suferință, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi transformați de ea. Apostolul Pavel scria că „nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.” Absolut nimic! Nici primejdia, nici necazurile, nici conflictele, nici eșecurile, nici vinovăția, nici regretele. Nimic. Nici chiar pierderile. Iată promisiunea adevăratei transformări, iată puterea dragostei lui Dumnezeu!
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Adevărata abandonare însă, aceea prin care ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, acceptând să depindem în totalitate de disponibilitatea Lui de a ni Se da pe Sine, nu cere decât milă. Într-o astfel de abandonare nu mai rămâne loc pentru control. Ea înseamnă în același timp și o renunțare la orice pretenție cu care am vrea să venim înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să facă pentru noi un lucru sau altul. Singură suferința are puterea de a ne aduce în acest punct.
Larry Crabb, Vise năruite
Darul iertării divine ne va ajuta să ne iertăm și noi pe noi înșine. Fără el, regretul ar deveni o formă de autopedepsire. Vedem răul pe care l-am făcut și durerea pe care le-am pricinuit-o altora. Simțim o acută vinovăție. Ne detestăm pentru egoismul și nesăbuința noastră. Știm însă și că nu se mai poate face nimic pentru a schimba consecințele acțiunilor noastre. Și totuși, un Dumnezeu sfânt ne oferă iertarea dacă o cerem sincer; un Dumnezeu drept ne arată milă și ne îmbrățișează cu dragoste. Dacă un asemenea Dumnezeu ne poate ierta, înseamnă că și noi ne putem ierta pe noi înșine. Dacă un asemenea Dumnezeu revarsă har peste noi, atunci, cu siguranță, putem înceta autopedepsirea și să începem să trăim în harul care ne este oferit. Iertarea divină duce la iertare de sine.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Pentru a-L descoperi pe Dumnezeu este necesar să ne abandonăm pe noi înșine, să renunțăm la a mai controla lucrurile pe care le vedem ca fiind cele mai importante din viața noastră și să ne punem încrederea în Cineva pe care nu-L putem controla. Cerințele acestea sunt pe cât de vitale, pe atât de dificile.
Larry Crabb, Vise năruite
CARTEA E O VIAȚĂ 