Citate

Un strop de viaţă #120


De vreme ce ştiţi că Dumnezeu este prezent, alături de voi în tot ceea ce făptuiţi, că se află în adâncul şi în inima sufletului vostru, de ce să nu vă opriţi măcar din când în când din îndeletnicirile exterioare, ba chiar şi din rugăciunile făcute cu glas tare, ca să-L adoraţi în forul vostru interior, să-I daţi slavă, să-I adresaţi cererile voastre, să-I oferiţi inima voastră şi să-I mulţumiţi pentru toate?

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

Un strop de viaţă #119


Dumnezeu ne arată milă prin faptul că nu ne spune totul. El ne spune îndeajuns pentru a ne susţine dacă ne încredem în El, dar deseori asta nu pare îndeajuns. Chiar credem că am vrea să ştim mai mult.

Dumnezeu este şi un Tată înţelept care ştie că anumite informaţii sunt o povară prea grea pentru noi. El nu vrea să ne înşele când nu ne oferă o explicaţie completă. El ne poartă poverile (1 Petru 5:7). Dacă credem că poverile noastre sunt grele, ar trebui să le vedem pe cele pe care le poartă El. Poverile pe care ni le dă El sunt uşoare (Matei 11:30).

Dumnezeu este foarte răbdător şi milos cu noi. Într-o zi, când vom fi mai în vârstă şi mai puternici, El ne va lăsa să purtăm mai mult din povara cunoaşterii. Dar până atunci, să ne încredem în El şi să-i mulţumim lăsându-L să ne poarte poverile.

Jon Bloom, „God Is Merciful Not to Tell Us Everything”

Un strop de viaţă #118


Rareori apare câte un bărbat sau o femeie care ascultă chemarea fără să crâcnească, merge până la capăt, ascultă până şi ultima şoaptă a lui Dumnezeu. Iar când un astfel de devotament pune stăpânire pe întreaga viaţă a unui om, Dumnezeu îşi arată chipul, se petrec minuni, dorinţele divine în stare să înnoiască lumea îşi găsesc făgaş, istoria se schimbă.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

Un strop de viaţă #117


Nu orice cale duce la Dumnezeu. Isus a trasat o cale unică, pe care nu există mântuire prin efort propriu. El a creat un pasaj unic, neîntinat prin eforturi umane. Cristos a venit nu pentru cel puternic, ci pentru cel slab; nu pentru cel neprihănit, ci pentru cel păcătos. Noi intrăm pe calea Lui când ne mărturisim nevoia, nu când ne isprăvim faptele. El ne oferă o invitaţie unică, invitaţie ce implică faptul că El lucrează şi noi ne ne încredem, El moare şi noi trăim, El ne cheamă şi noi credem. Iar cei care o fac, cei care cred în El, nu vor pieri, ci vor avea viaţă veşnică.

Max Lucado, 3:16 Numerele speranţei

Un strop de viaţă #116


În ritmul nostru trepidant de viaţă au pătruns teorii despre meditaţie care ne învaţă cum să nu ne gândim la nimic până când ne dăm seama că suntem divini. Dar Scriptura nu ne spune să ne golim mintea şi să nu ne gândim la nimic, ci dimpotrivă, să ne folosim minţile pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne gândim la ceea ce este nobil, drept, curat, plăcut, admirabil, excelent şi vrednic de închinare, ca să medităm la Legea Lui şi ca „orice gând să-l facem rob ascultării de Cristos“.

Dar puţine din acţiunile acestea pot fi făcute dacă mintea nu este capabilă să stea în tăcere fie şi pentru perioade scurte de timp. Mintea este cultivată printr-o cugetare înţeleaptă. Dacă nu învăţăm să gândim şi să medităm la lucrurile de sus, vom manifesta şi noi superficialitatea unei lumi care se mişcă repede, însă gândeşte încet.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea