Un strop de viață #161


Fără cruce, disciplina mărturisirii ar avea doar efect psihologic, terapeutic. Dar este cu mult mai mult de-atât. Ea implică o schimbare obiectivă în relaţia noastră cu Dumnezeu. Este mijlocul prin care se ajunge la vindecarea şi transformarea spiritului interior.

Richard Foster, citat de John Ortberg în Toți sunt normali până ajungi să-i cunoști

Un strop de viaţă #160


Asta e viaţa de care ai parte, ăsta-i lozul pe care l-ai tras; acum trebuie să fii creştin; dacă aştepţi să ai confort şi timp liber şi să fie iar linişte şi bunăstare şi să se ducă jupâneasa la piaţă şi să găseşti brânză în toate băcăniile, ai putea pierde prilejul de a fi ceea ce spui că doreşti să fii. Trebuie să te poţi mărturisi creştin oriunde, în tren, în subsol, printre dobitoci, într-un spaţiu locativ comun, pe cruce, într-o cameră de trecere, la coadă.

Virgil Cândea în N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viață #159


Dacă un creştin este într-o relaţie suficient de apropiată cu un frate încât să i se poată mărturisi, nu va mai fi singur niciodată, niciunde.

În prezenţa unui psihiatru sunt doar un om bolnav, dar în prezenţa unui frate creştin pot îndrăzni să fiu un păcătos.

Dietrich Bonhoeffer, citat de John Ortberg în Toți sunt normali până ajungi să-i cunoști

Un strop de viaţă #158


„Nu, lui Buddha nu i te poţi ruga. Nu-l poţi implora. Buddha nu mai e. E în Nirvana“. Asta-i marea deosebire. Hristos, care S-a rugat mereu, aşteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii şi cu urechile la noi, mereu la uşă. Hristos, ca şi Tatăl, lucrează mereu, iar la fiecare liturghie se jertfeşte. El nu e în Nirvana, la odihnă, la repaus, la deconectare. E pe şantier şi pune umărul.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #157


O comunitate nu existã niciodatã numai pentru sine sau pentru propria-i glorie. Apare din ceva mult mai mãreţ şi mai profund, de care şi þine: inima lui Dumnezeu, dorinţa Lui de a conferi împlinire omenirii. O comunitate nu este niciodatã un scop în sine; este doar un indicator care ne îndeamnã sã mergem mai departe, mai în profunzime, adresând oamenilor chemarea de a iubi.

Jean Vanier, citat în Toţi sunt normali până ajungi să-i cunoşti de John Ortberg