Dumnezeu nu a creat această planetă ca pe o arenă în care să-Şi demonstreze abilitatea de a schimba legile naturale, oricât de mult am tânji uneori noi, oamenii după aşa ceva. Dumnezeu vrea să intre în relaţie la modul personal cu făpturile Lui, să iubească şi să fie iubit.
Philip Yancey, Rugăciunea– are ea puterea de a schimba ceva?
Omul, dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină, poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc, ca individ. Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Optimismul creştin se bazează tocmai pe faptul că nu aparţinem lumii. Filozoful modern îmi repetase la nesfârşit că mă găseam acolo unde-mi era locul, şi cu toate acestea m-am simţit deprimat, chiar recunoscând asta. Dar auzisem că de fapt mă găseam acolo unde nu îmi era locul, iar sufletul meu a început să cânte de bucurie, ca o pasăre primăvara.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte.
Tot atâtea îndemnuri care cu prisosinţă arată că nu se cuvine să fim proşti! Dovadă e însuşi faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebuie să-l aflăm, să-l descoperim; că lumea Lui trebuie s-o putem descifra. Nimic nu ne e dat mură-n gură, natura e complicată şi dialectică, dincolo de complicaţii şi dialectică ni se cere s-o desluşim.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Închipuirea că universul nu este vast şi vid, ci mic şi confortabil, avea o semnificaţie deplină acum, căci orice lucru care este o operă de artă trebuie să fie mic în ochii artistului: lui Dumnezeu, stelele s-ar putea să-i fie doar mici şi preţioase, precum diamantele. Iar instinctul care m-a urmărit, că binele nu este doar o unealtă pe care să o folosim, ci o relicvă pe care să o păzim, chiar şi acest lucru fusese şoapta nebunească a ceva înţelept la origine, fiindcă, aşa cum spune creştinismul, suntem cu adevărat supravieţuitori ai unui naufragiu, echipajul unei corăbii de aur scufundate înainte de începuturile lumii.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
CARTEA E O VIAȚĂ 