Nu puneți etichete pe ființele vii. Nu dați diagnostice definitive. Oamenii bolnavi fac tratamente și se vindecă uneori.
Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți. Vol. 4” de Daniel Brânzei
Nu puneți etichete pe ființele vii. Nu dați diagnostice definitive. Oamenii bolnavi fac tratamente și se vindecă uneori.
Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți. Vol. 4” de Daniel Brânzei
A deveni creştin înseamnă pur şi simplu să mărturiseşti că ai nevoie de El – tocmai pentru că nu poţi să te împaci singur cu Dumnezeu sau să îţi schimbi singur viaţa. A fi creştin nu înseamnă să faci ceea ce nu vrei să faci; înseamnă să Îi permiţi lui Hristos să schimbe ceea ce vrei să faci.
Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic
Dacă prin creștinism s-ar înțelege doar o filosofie, atunci activitatea noastră principală ar fi fost studiul. Creștinismul înseamnă însă o relație personală cu Hristos, o umblare împreună cu El. Iar această umblare trebuie să se materializeze într-o viață de slujire. Ultimul lucru de care au nevoie unii dintre noi este „încă un studiu biblic”. Cunoaștem deja mult mai mult decât punem în practică. Avem nevoie de experiențe în care să aplicăm cunoștințele asimilate. Iacov a scris „Fiți împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” ( Iacov 1:22)
Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”
Dragostea necesită libertate. Trebuie să fie o alegere. Şi cu cât mai mare este posibilitatea dragostei, cu atât mai mare este şi posibilitatea răului. […]
Tindem să devenim ceea ce decidem. Cu cât mai mult alegem să facem ceva, cu atât mai mult devenim acel ceva. Suntem cu toţii în proces de solidificare a identităţii noastre prin deciziile pe care le luăm. Cu fiecare decizie pe care o luăm, căpătăm avânt în direcţia deciziei respective. […]
Cu cât alegem mai mult un lucru, cu atât ne vine mai greu să alegem altfel, până când, în cele din urmă, ajungem să ne împietrim – să rămânem imobilizaţi – în decizia noastră.
Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic
Când voința mea se aliniază consecvent, fără rezerve și cu bucurie la lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult, sufletul meu își găsește odihna. Aceasta este starea de plenitudine. Când am inima îndoită, sufletul meu este întotdeauna tensionat.
John Ortberg, „Grija pentru suflet”