Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” (Geneza 43:18)
Sărmanii frați ai lui Iosif! Ei se temeau că Iosif plănuia să le fure măgarii. Mai-marele Egiptului tocmai dăduse ordin ca să se pregătească pentru ei un ospăț și ei se temeau că vor fi luați robi. Credeau că Iosif nu mai poate fără măgarii lor! Lor le era destinată partea cea mai bună a Egiptului, dar ei se gândeau că-și vor pierde măgarii!
Tot așa suntem și noi când este vorba să venim la Dumnezeu. Ne temem că ne va băga cu forța în casă ca să se ia robi și ca să ne fure ce este al nostru… Domnul Isus ne pregătește un ospăț și Dumnezeu are deja pregătit pentru noi ce este mai bun în casa Lui veșnică, iar noi ne tot gândim la măgarii noștri și ne temem de Domnul. Ni se pare că El vrea să ne jefuiască de ce este de drept al nostru, când El vrea de fapt să ne dea în dar tot ce nu este al nostru… tot ce este cu mult mai mult decât ceea ce ni se pare nouă că avem acum ”al nostru”.
Sabina Wurmbrand, citată de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți
CARTEA E O VIAȚĂ 