Etichetă: statornicie

Un strop de viață #455


Când Moise a fost trimis de Dumnezeu la copiii lui Israel, el a vrut să ştie care este numele celui ce l-a trimis. „Care este Numele Lui?” a întrebat Moise. Numele pe care Dumnezeu i-l spune lui Moise este o reflectare a ceea ce a reprezentat Dumnezeu pentru copiii lui Israel. „Eu sunt cel ce sunt” vizează trecutul, prezentul şi viitorul în acelaşi timp. Altfel spus, Numele lui Dumnezeu ar putea fi: Dacă vreţi să ştiţi cine sunt acum, sunt cel care am fost dintotdeauna; iar dacă vreţi să mă întrebaţi cine voi fi în viitor, nu pot fi altceva decât sunt acum sau ce am fost dintotdeauna”. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu se schimbă. Dumnezeu nu este mai bun astăzi decât ieri, şi nici nu va fi mai bun mâine decât este astăzi. El e acelaşi dintotdeauna. Acest adevăr are pentru noi o foarte mare însemnătate. Dacă în viaţa de credinţă nu stăruim în cunoaşterea Lui, pierdem din ce am cunoscut din El la început.

Constantin Tudose, Statornic pe cale. Mărturii

CARTEA E O VIAŢĂ – episodul doi


Astăzi, în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ, vă invităm să descoperiţi cartea Statornic pe cale, mărturia lui Constantin Tudose, unul dintre liderii mişcării „Oastea Domnului“. Cu toate împotrivirile de care s-a lovit, lucrarea „Oastea Domnului“ nu şi-a întrerupt activitatea nicio clipă. La rândul său, nici Constantin Tudose nu şi-a întrerupt slujirea, în ciuda anilor de persecuţie şi închisoare. Tot ce mărturisesc aici sunt lucruri pe care le-am trăit, scrie Constantin Tudose. Ce spune Scriptura am trăit, nu am auzit de la oameni.

Pentru a afla mai multe, fiţi alături de noi de la ora 16:30, la RVE Bucureşti, pe 94.2 FM sau pe rve.ro.

Un strop de viaţă #20


Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb (Maleahi 3:6)

În ciuda tuturor variabilelor vieţii, există Unul care nu se schimbă. Există Cineva a cărui inimă nu se răzgândeşte, şi pe a cărui frunte nesiguranţa nu o poate brăzda.

Orice altceva s-a schimbat. Toate lucrurile se schimbă. Soarele îşi reduce luminozitatea odată cu trecerea timpului; lumea îmbătrâneşte. Cerurile şi pământul în curând vor trece. Ele vor pieri, învechindu-se ca o haină. Dar există Unul singur care are nemurirea, ai cărui ani nu au sfârşit şi în a cărui persoană nu există schimbare. Bucuria pe care marinarul o simte atunci când păşeşte pe mal, după ce a fost azvârlit încoace şi încolo, este desfătarea creştinului care, în mijlocul tuturor schimbărilor din această viaţă, îşi sprijină piciorul credinţei pe acest adevăr: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“

Continuă lectura „Un strop de viaţă #20”