Acțiunile lui Iosif și Nicodim erau menite să păstreze trupul lui Hristos, necunoscând că, prin moartea Sa, El biruia moartea, pentru a trăi veșnic; iar femeile au venit la mormânt întrebându-se cine le va prăvăli piatra, necunoscând că mormântul era deja gol. Cu toții au vrut să facă ceva ce nu au putut duce la capăt, și totuși, fiindcă au acționat cu așa de mare dorință și iubire, au devenit agenții unei făptuiri care era mai presus de visele și așteptările lor cele mai îndrăznețe, o tainî mai presus de capacitatea lor de înțelegere.
Noi, pe de altă parte, credem că știm cum stau lucrurile. Și totuși, dacă nu ne este teamă, dacă nu tremurăm precum femeile, probabil că nici nu ne vom da seama de neștiința noastră.
Credem că știm deja sfârșitul și astfel avem tendința de a fi mulțumiți de noi înșine despre modul în care ajungem în acel punct. Hristos a biruit moartea: super! Pot continua să-mi trăiesc viața așa cum eram înainte, ba chiar o pot continua astfel și dincolo de mormânt.
Noi vrem viață veșnică, nu vrem Crucea.
Mironosițele, Iosif și Nicodim pe de cealaltă parte, au lucrat cu râvnă și iubire, fără să se gândească la ce folos vor avea din aceasta.
După ce am auzit vestea cea bună, suntem ispitiți să o înțelegem în termenii noștri și astfel atenția ne este ațintită mai mult asupra chestiunilor acestei lumi: știm mai multe despre investițiile noastre, pensii, taxe… decât știm despre Scripturi. Lor le lipsea deplinătatea cunoașterii, dar cel puțin au lucrat cu iubire; noi suntem cu totul nesocotiți și lucrăm pentru alte scopuri.
Etichetă: Postul Paștelui ca perioadă de rugăciune și reflecție
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #18
Ochiul cel curat vede lumea și tot ce este în lume, iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Așa este și cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima este acoperită de paiele păcatului, ea orbește și nu poate vedea nimic. Când inima se curățește deplin, ea vede lumea cea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută așa cum este ea; vede pe Cel ce este Inima lumii celei nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți curățească inima, și vei vedea o neașteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii, fără inimă. „Zideşte în mine o inimă* curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” așa se ruga prorocul și psalmistul David. Așa să te rogi și tu! Înnoiește și iar înnoiește această rugăciune, și Dumnezeu îți va dărui inima curată și văzătoare, și vei vedea înțelesul tuturor lucrurilor și întâmplărilor, și vei cunoaște înțelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #17
O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea ești, cât de bine este pentru om a-și încredința inima în mâinile Tale, decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat, primejdios lucru este pentru om a-și călăuzi inima cu muritoare mâini. Tu, Doamne, dintotdeauna ai știut asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima – această nemărginită și tainică minune – părintește l-ai sfătuit: „Fiule, dă-mi Mie inima ta!” Adică, întoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
Mulți vorbesc despre voia slobodă a omului. Sunt oameni slobozi întru bine, iar alții întru rău. Slobod întru bine este cel ce-și încredințează libertatea celui mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca să o folosească spre bine. Slobod spre rău este cel ce vrea să-și folosească singur libertatea sa, iar atunci, fără să bage de seamă, o încredințează Tiranului, celui care este cel mai lipsit de libertate.
O, cel ce ești slobod întru cele bune, folosește-ți libertatea dăruită pentru a da Domnului inima ta spre călăuzire. Va rămâne a ta și o vei purta întru sine, iar El o va călăuzi.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #14
Pentru ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine de obârșia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci și al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales și că Tatăl nostru este Însuși Împăratul cerurilor și al pământului. De ce Biserica ne-a rânduit un astfel de Post aspru? Fără îndoială, ca să ne întoarcem mintea de la toate grijile zilnice cele mărunte și să cugetăm la ceea ce este de căpătâi și are cu adevărat însemnătate. Ca să ne amintim de obârșia noastră și de adevărata noastră cale și de adevărata noastră patrie.
Știi tu pentru ce ne-a rânduit Biserica postul? Negreșit, pentru a ne aminti că, măcar că suntem făcuți din pământ, nu pământul ne-a zidit, căci și pe el a trebuit să-l zidească cineva. Ca să ne amintim de cerul pe care îl purtăm întru noi, în această coajă trupească și pământească. Și să putem despărți întru noi cele cerești de cele pământești, și cele veșnice de cele stricăcioase, și cele trecătoare de cele netrecătoare, și pe călător de mașina călătorului.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #8
Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4:4-9
Îl auzim pe Sfântul Apostol Pavel amintindu-ne astăzi de două lucruri care sunt esențiale pentru noi. Primul: „Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă”. Cu mărturisirea noastră că Hristos este Împărat, putem, după cum spune Pavel în continuare, să îndurăm toate cu bucurie, știind că Domnul este aproape – El este Cel pe Care-L așteptăm din tot sufletul – El vine, dar El este, de asemenea, de față în Duhul pe Care L-a lăsat cu noi. Acest Duh insuflă în noi o pace. „Pacea Mea o dau vouă” spune Hristos, în timp ce suflă asupra ucenicilor Săi. Această pace nu este pur și simplu o lipsă a tulburărilor, ci una care, așa cum spune Pavel, depășește orice înțelegere: este pacea de a avea inima și mintea noastră ațintită asupra lui Hristos Isus.
Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #8”
CARTEA E O VIAȚĂ 