Esența umilinței în sens evanghelic nu este a avea o părere prea înaltă despre mine, nici a avea o părere prea joasă despre mine, ci a mă gândi mai puțin la mine.
Umilința în sens evanghelic este a nu mai simți nevoia să mă gândesc la mine însumi. A nu mai simți nevoia să leg totul de mine însumi.
Timothy Keller, Libertatea uitării de sine
1 Petru 4:1-10
Prin har, astăzi voi posti de la a mă sluji pe mine cel mai mult şi îi voi sluji pe alţii în primul rând, pentru că prea mult mi-am iubit mai mult sinele decât pe Salvatorul meu. Astăzi îi voi sluji pe alţii cu har, nu voi sluji bombănind şi nu mă voi sluji pe mine cel mai mult pentru că asta duce la durere. Ne pocăim pentru că ridicăm viţei de aur în cinstea sinelui deoarece am permis confortului nostru să devină viţelul nostru sfânt.
Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 32
În loc să ne străduim să fim băgate în seamă şi apreciate, ar trebuie să adoptăm o poziţie cu totul diferită în toate domeniile vieţii noastre, una de smerenie şi lepădare de sine. Ar trebui să nu conteze deloc pentru noi dacă suntem recunoscute şi aplaudate sau ignorate şi nepreţuite. Pe o femeie care şi-a luat crucea pentru a-L urma pe Hristos o va interesa doar să-L cunoască pe El şi să-L facă pe El cunoscut.
Leslie Ludy, The Set-Apart Woman
Sunt hotărât să mă întreb în fiecare seară înainte de a merge la culcare dacă am fost neglijent, dacă am comis vreun păcat şi în ce anume m-am lepădat de mine; de asemenea, sunt hotărât să fac lucrul acesta la fiecare sfârşit de săptămână, lună şi an (22, 26 decembrie 1722).
Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând
Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.
În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.
Leslie Ludy, „Humble Beginnings“
CARTEA E O VIAȚĂ 