În această cultură a „toleranței” ar trebui să ne așteptăm să fim respinși. Calea Crucii înseamnă să trăim sub privirile lumii, dar să ne ațintim privirea la Isus. Dacă vrem să trăim diferit de cultură, trebuie să știm ce spune Dumnezeu că suntem.
Devenind o mamă puternică de Heidi St. John
Chiar a pretins Isus din Nazaret că era Fiul lui Dumnezeu?
Abia dacă găsești astfel de declarații în Evanghelia după Ioan, și aceasta a fost scrisă atât de târziu încât nu este demnă de încredere.
Ca să nu mai spunem că oricum, Evangheliile erau inițial anonime.
Crezi și tu aceste lucruri sau au fost alții care au încercat să te încuie pe tine cu astfel de afirmații?
Luni, 9 aprilie, de la ora 15:30, într-un episod special al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, răspundem acestor întrebări pe baza cărții lui Brant Pitre, Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus.
Cu o argumentație solidă, plină de dovezi biblice și extra-biblice, scrisă într-un stil captivant și convingător, această carte este răspunsul de care are nevoie orice sceptic, critic sau credincios care are întrebări cu privire la identitatea lui Isus Hristos.
De aceea, nu pierde episodul special al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ la Radio Vocea Evangheliei pe 94,2 FM și pe rve.ro!
Nicio femeie sau bărbat nu ne poate îndeplini toate nevoile emoționale. Dacă ne așteptăm ca o prietenă anume să ne satisfacă toate nevoile, sau chiar și numai câteva dintre ele, suntem sortite dezamăgirii. Există în noi un gol pe care doar Isus îl poate umple.
Am descoperit că atunci când mă simt golită și încerc să mă agăț cu disperare de prietenele mele ca să umple golul, sfârșesc prin a fi și mai golită ca înainte. În momentele acelea în care nu mă simt așa de bine, prietenia pare să treacă pe lângă mine. Cu cât mă agăț mai tare de ele, cu atât prieteniile adevărate devin mai ambigue. Totuși, dacă mă duc la Isus și petrec timp în prezența Lui, El mă umple! Goliciunea se transformă în reumplere, înfrângerea în energizare, distrugerea în restaurare și slăbiciunea în reîntinerire. În loc să fiu o persoană care doar ia și suge însăși viața din relațiile ei, devin o persoană care dăruiește, care toarnă în viețile altora. Atunci am sentimentul că prieteniile mele sunt abundente.
Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească
Dușmanul îți spune că libertatea o găsești atunci când în sfârșit îți demonstrezi ție și lumii că tu ești important, că tu ești în control, că tu ești plăcut, că tu ești fericit, că tu ești îndeajuns.
Iată cum stau lucrurile. Dușmanul promite apă, dar de fiecare dată când mergem la fântânile lui, acestea sunt goale. Ne dă o gură de apă, îndeajuns încât să continuăm să credem în el. Am crezut minciuna conform căreia dorințele noastre vor fi satisfăcute dacă suntem într-un fel anume și dacă avem îndeajuns. Așa că urmărim imaginea, răspunsurile, lucruri, oameni – și ne întrebăm în tot acest timp: de ce îmi este încă sete?
Dumnezeu spune foarte clar ce se întâmplă în cartea Ieremia:
Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
Apă. Niciun om nu poate supraviețui fără ea trei zile. Nicio altă resursă nu este la fel de esențială pentru a susține viața. Niciuna.
Există apă pentru tine. Nu doar îndeajuns ca să îți astâmperi setea, ci o cantitate nelimitată care te va umple și va da pe dinafară din tine într-o lume însetată.
Dar apa de care ai nevoie să găsește într-o singură Sursă. O să-ți spun direct, nu e niciun secret aici. Doar un singur răspuns pentru setea ta: Isus.
Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea, spune El în Evanghelia după Ioan. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie
Numai El este sursa din care curg toate lucrurile după care tânjim și care sperăm să devenim. El întotdeauna eliberează. Pentru că față de El nu avem nimic de demonstrat.
Jennie Allen, Facing Hard Battles? Here — You’ve Got to Know the Enemy’s Secret Strategy
Chiar și cei care, din cauza lipsei lor de educație, nu sunt conștienți de o altă profeție a lui Isaia – că El (Isus) va fi un om al durerii, obișnuit cu suferința noastră cea mai profundă – chiar și aceștia recunosc în El pe cineva ale cărui lacrimi sunt și ale lor. El nu doar plânge pentru ei; El plânge cu ei, cunoscând cele mai adânci întunecimi, sărăcia și durerea lor. El nu explică durerea, nici nu spune că a venit cu răspunsul sau că va îndrepta totul. În schimb, El își pleacă capul și permite lacrimilor să curgă. Nu e vorba despre oferirea unor răspunsuri sau de rezolvarea unei probleme; e vorba despre asumarea completă și restauratoare a suferinței lor, pentru că Isus știe că Dumnezeu folosește suferința pentru a salva lumea. El nu a venit să îndrepte moartea și tristețea, ci ca, în final, să le elimine. El nu a venit să ofere răspunsuri; El a venit să se dea pe Sine Însuși. Prezența Sa, lacrimile Sale sunt soluția, răspunsul, adevărul. Și în acele momente când nu primim ceea ce vrem, primim ceea ce avem nevoie.
Michael Card, Luke, the Gospel of Amazement
CARTEA E O VIAȚĂ 