Învierea lui Isus Hristos (Matei 28:5-7):

Ne potoleşte temerile

…îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici.

Confirmă cuvântul Său

A înviat, după cum zisese.

Ne linişteşte inimile

Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul…

Ne dă o chemare pentru viaţa noastră

…şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea.

Ne clarifică vederea

Acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.“

 

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Reclame

A-L urma pe Isus presupune credinţă, dar nu o credinţă oarbă. „Veniţi şi vedeţi“, ne invită îngerul. Vreţi să mergem? Priviţi mormântul gol. Ştiaţi că duşmanii lui Hristos nu au contestat niciodată acest fapt? Nici un fariseu sau soldat roman n-a condus vreodată un contingent înapoi la locul de îngropare ca să declare „Îngerul s-a înşelat. Trupul este aici. Totul a fost doar un zvon.“

Ar fi făcut-o dacă ar fi putut. În câteva săptămâni ucenicii au umplut fiecare colţ de stradă din Ierusalim, anunţând Învierea lui Hristos. Ce altă cale mai rapidă ar fi avut duşmanii Bisericii de a-i reduce la tăcere decât să scoată la iveală un trup lipsit de viaţă? Dar nu aveau nici un cadavru de arătat.

Aşa se explică trezirea spirituală din Ierusalim. Când apostolii susţineau existenţa unui mormânt gol, oamenii îşi îndreptau privirea spre farisei pentru infirmarea acestei idei. Dar ei nu puteau să ofere niciuna. Aşa cum a spus demult cineva, „Tăcerea evreilor este la fel de grăitoare ca discursul creştinilor!“

Max Lucado, în Blessings of the Cross


Femeile care stătuseră de veghe pline de credincioşie în timpul lungilor ore de suferinţă ale lui Isus s-au întors împreună duminică dimineaţa pentru a termina procesul de îmbălsămare pe care îl făcuseră la repezeală Iosif şi Nicodim târziu în după-masa de vineri. Vocile lor se auzeau în aerul proaspăt de dimineaţă în timp ce vorbeau despre cum vor da piatra la o parte. Ştiau că le va fi imposibil s-o facă, chiar dacă ar fi împins-o toate deodată.

Ce piatră? Ce obstacol stă în faţa ta pe care crezi că nu poţi să-l muţi sau să-l depăşeşti, care te împiedică să te dedici cu totul Domnului? Este vorba despre piatra limitelor financiare? Lipsa de experienţă practică? Slăbiciunea fizică? Dacă ne agăţăm neclintit de credinţa noastră în El, perseverând în devotamentul nostru faţă de El, El va rostogoli pietrele pentru noi!

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

„El încă dă pietre la o parte“ de Max Lucado


El încă dă pietre la o parteHristos a înviat! Adevărat a înviat şi încă dă pietre la o parte, aşa cum ne spune Max Lucado în cartea sa, El încă dă pietre la o parte.

Max Lucado ne invită de această dată să ne îndreptăm atenţia spre câteva întâmplări, la prima vedere minore, din Noul Testament, situaţii în care Dumnezeu a intervenit şi a redat speranţa, a dat pietrele la o parte aşa cum a dat mai târziu la o parte şi piatra de la gura mormântului lui Isus Hristos şi astfel să descoperim speranţa pe care ne-o dă şi nouă astăzi învierea Lui.

O femeie aflată la al cincilea divorţ. Un infirm ajuns la disperare. O soră care îşi înmormântează fratele. Un tată aflat în necaz. De ce există asemenea portrete în Biblie? Acestea nu sunt simple poveşti istorisite la şcoala duminicală. Nici fabule rupte de realitate. Nu sunt nici produsul unor iluzii nerealiste. Sunt întâmplări adevărate în cadrul cărora un Dumnezeu cât se poate de real Se confruntă cu suferinţe la fel de reale, aşa încât putem să dăm un răspuns la întrebarea Unde e Dumnezeu atunci când suferim? Citește mai mult