Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negândite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Hristos a înviat! Adevărat a înviat şi încă dă pietre la o parte, aşa cum ne spune Max Lucado în cartea sa, El încă dă pietre la o parte.
Max Lucado ne invită de această dată să ne îndreptăm atenţia spre câteva întâmplări, la prima vedere minore, din Noul Testament, situaţii în care Dumnezeu a intervenit şi a redat speranţa, a dat pietrele la o parte aşa cum a dat mai târziu la o parte şi piatra de la gura mormântului lui Isus Hristos şi astfel să descoperim speranţa pe care ne-o dă şi nouă astăzi învierea Lui.
O femeie aflată la al cincilea divorţ. Un infirm ajuns la disperare. O soră care îşi înmormântează fratele. Un tată aflat în necaz. De ce există asemenea portrete în Biblie? Acestea nu sunt simple poveşti istorisite la şcoala duminicală. Nici fabule rupte de realitate. Nu sunt nici produsul unor iluzii nerealiste. Sunt întâmplări adevărate în cadrul cărora un Dumnezeu cât se poate de real Se confruntă cu suferinţe la fel de reale, aşa încât putem să dăm un răspuns la întrebarea Unde e Dumnezeu atunci când suferim? Continuă lectura „„El încă dă pietre la o parte“ de Max Lucado”
Cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu vin deseori deghizate în dezastre. Cine se îndoieşte de acest lucru nu trebuie decât să urce dealul Calvarului. Concluzia generală a locuitorilor Ierusalimului în acea vineri a fost următoarea: s-a terminat cu Isus. Ce altă concluzie ar fi avut sens? Liderii religioşi L-au prins şi L-au predat. Roma a refuzat să-L salveze. Cei care Îl urmaseră s-au împrăştiat, cu coada între picioare. El a fost ţintuit de o cruce şi lăsat să moară, ceea ce s-a şi întâmplat. Ei L-au redus la tăcere, I-au pecetluit mormântul şi, cum ar fi spus orice preot care se respectă, Isus era istorie.
Trei ani de putere şi promisiuni se descompun într-un mormânt împrumutat. Caută pe cerul răstignirii o rază de speranţă şi nu o vei găsi. Aceasta este perspectiva ucenicilor, opinia prietenilor şi punctul de vedere al duşmanilor. Dar Dumnezeu nu este surprins. Totul se desfăşoară conform planului Său. Chiar şi în moarte – mai ales în moarte – Hristos este încă regele, rege peste propria Sa răstignire.
Max Lucado, în Blessings of the Cross
Scriitorii de imnuri şi artiştii ne-au lăsat o imagine a lui Isus atârnând pe o cruce pe un deal îndepărtat. De fapt, locul execuţiei era chiar în afara porţii cetăţii, lângă drumul principal care ducea la Ierusalim. Iar cei ce erau crucificaţi erau ridicaţi la mai puţin de jumătate de metru deasupra pământului.
Asta înseamnă că Isus a fost dezbrăcat de toată demnitatea, modestia şi puritatea persoanei Sale fizice, iar El a fost lăsat gol, să moară în căldura mistuitoare, zbătându-se şi gemând, practic la acelaşi nivel cu cei ce treceau în drumul lor spre şi dinspre cetate.
În graba lor să ajungă la timp la Templu pentru a cumpăra un miel pentru jertfă, oare au observat pelerinii care se pregăteau pentru Paşte Mielul lui Dumnezeu care era sacrificat pentru păcatul lor? În timp ce Isus Îşi dădea viaţa, oamenii treceau poate fără să arunce măcar o privire. Într-o măsură mai mică, te sacrifici şi tu pentru cei care nici măcar nu observă? Isus înţelege.
Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross
Nu vom înţelege niciodată măsura iubirii lui Dumnezeu în Hristos, la Cruce, până nu înţelegem că nu va trebui niciodată să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Toate păcatele noastre, fără excepţie, au fost purtate de Hristos, iar El a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam. El a dus până la capăt lucrarea de mântuire.
Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce. Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.
Billy Graham, în Blessings of the Cross
CARTEA E O VIAȚĂ 