Un strop de viaţă #277


Un adevărat credincios este o ciudăţenie, el are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut, Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea, el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva, se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat, este cel mai puternic atunci când este cel mai slab, este cel mai bogat atunci când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău, moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a putea păstra pentru el, vede nevăzutul, aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

A.W. Tozer, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinţi vol.4

Un strop de viaţă #267


Niciodată nu am regretat că am fost închis, dimpotrivă, am mulţumit deseori pentru acest mare har: să-L iubeşti pe Domnul nu numai când îţi dă binecuvântări, ci mai ales atunci când ţi le ia. Dacă aş începe o nouă viaţă şi aş putea să-mi aleg calea pe care să merg, n-aş alege alt drum, ci numai pe cel pe care Domnul l-a hotărât din veşnicie pentru mine. Aş alege tot familia în care m-am născut şi toate împrejurările vieţii prin care am trecut. Aş alege-o de nevastă tot pe soţia mea. L-aş alege tot pe Domnul Isus şi Biserica Lui.

Traian Ban în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #263


Dumnezeu face totul, dar noi trebuie să ne specializăm să ascultăm şi ascultându-L, să trecem peste limitele „posibilului“ cotidian şi dincolo de „improbabil“ să ajungem să căpătăm ceea ce nu se poate primi decât „prin credinţă“. Care este calea într-acolo? Este calea ascultării. Ascultă ce-ţi spune Dumnezeu şi fă ce ţi se cere. Nu contează dacă ţi se pare „inutil“ sau fără importanţă. Tu fă ce zice Dumnezeu şi lasă-L pe El să răspundă celor ce te întreabă. Ascultarea ta este măsura credinţei tale în Dumnezeu. De cât de mult asculţi depinde în ce fel de lume trăieşti; în lumea dimensiunilor tale omeneşti sau în lumea infinit mai frumoasă şi mai mare a Celui ce poate totul.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3

Un strop de viaţă #249


Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte.

Tot atâtea îndemnuri care cu prisosinţă arată că nu se cuvine să fim proşti! Dovadă e însuşi faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebuie să-l aflăm, să-l descoperim; că lumea Lui trebuie s-o putem descifra. Nimic nu ne e dat mură-n gură, natura e complicată şi dialectică, dincolo de complicaţii şi dialectică ni se cere s-o desluşim.

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #245


Sarcina principală a părinţilor este să-L cunoască pe Dumnezeu în multele sale atribute – mai ales aşa cum S-a revelat în persoana lui Isus şi crucea Sa – şi apoi să trăiască în aşa fel cu copiii lor încât să-i ajute să-L vadă şi să-L cunoască pe acest Dumnezeu cu multe faţete. Şi, bineînţeles, acest lucru va însemna să-i îndrepte întotdeauna spre portretul infailibil al lui Dumnezeu din Biblie.

John Piper, This Momentary Marriage