Un strop de viaţă #167


Mă întrebam: cum puteai să-L preamăreşti pe Dumnezeu printr-o viaţă de tăcere? La început m-am rugat foarte mult să fiu eliberat. Am întrebat: „Tu ai spus în Scriptură că nu e bine ca omul să fie singur; de ce mă ţii în singurătate?“. Dar, după trecerea zilelor şi a săptămânilor, singurul meu vizitator rămăsese tot gardianul, care, fără să scoată o vorbă, îmi aducea bucăţi de pâine neagră şi o supă apoasă.

Poate că prin această tăcere mă apropiam de Dumnezeu. De asemenea, poate El mă făcea pe mine un pastor mai bun; fiindcă remarcasem că cei mai buni predicatori erau oameni care, ca şi Isus, practicau tăcerea interioară. Când gura rămâne prea mult deschisă, chiar pentru a rosti binele, sufletul îşi pierde flacăra, aşa cum o cameră îşi pierde căldura printr-o uşă deschisă.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

Top 5 cărţi despre căsnicie şi perioada de curtare


Dacă ar fi să mă iau după numărul de vizualizări şi după cuvintele-cheie datorită cărora ajungeţi cel mai adesea pe blogul nostru, m-aş gândi că cel puţin unul dintre subiectele care vă frământă pe unii dintre voi este „povestea de dragoste“. Reală, desigur.

Aşa că m-am gândit să fiu în ton cu această săptămână premergătoare „sărbătorii iubirii“ şi să vă prezint o listă cu cele 5 cărţi pe această temă care mie personal mi s-au părut cele mai bune şi care mi se par suficiente pentru îndreptarea într-o direcţie bună în această privinţă (fără a neglija Biblia, desigur). Continuă lectura „Top 5 cărţi despre căsnicie şi perioada de curtare”

Un strop de viaţă #165


Dumnezeu nu vrea decât binele, nu face răul: de aici nu trebuie să ne poarte gândul spre uitarea altui adevăr, atotputernicia Sa. Duhul suflă unde vrea şi Dumnezeu e suveran în aprecieri şi alegeri: îl preferă pe vameş, o laudă pe desfrânată, cheamă pe cine n-ai crede.

Logica noastră, morala noastră, bunul nostru simţ nu fac cât o ceapă degerată în prezenţa suveranei şi neaşteptatei atotputernicii divine, care adeseori ne uimeşte de nu ne şi scandalizează. Pentru că nu o putem înţelege. Lucrul acesta se cuvine a fi înţeles: că nu o putem înţelege. Şi cu adevărul acesta trebuie să ne obişnuim: că trebuie să învăţăm a ne supune. Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără de consimţământul nostru.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #154


Fă să găsesc în tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să te iubesc mai presus de orice şi să strâng în braţe mâna ta cu întreg adâncul sufletului meu, pentru ca tu să mă fereşti de orice ispită, până la sfârşitul zilelor mele. Iată, Doamne, tu eşti împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ţie să-ţi fie închinate toate învăţăturile folositoare, pe care le-am desprins când eram copil, ţie să-ţi slujească faptul că ştiu să vorbesc, să scriu, să citesc şi să socotesc.

Sf. Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #143


Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credinoşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii – ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii