Etichetă: De ce Isus

„De ce Isus?” de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

De ce să-L alegi pe Isus? Ce importanţă are ceea ce crezi? Poate fi adevărul cunoscut vreodată? Oare nu cumva spiritualitatea postmodernă este mai degrabă expresia unei dorinţe universale decât un răspuns la ceva? Care sunt întrebările sădite adânc în inima omului, ce ne determină să căutăm spiritualitatea? De ce se pare că în Occident am respins mesajul lui Hristos, în timp ce Orientul a început să îşi dea seama că El este Acela pe care Îl caută? Ravi Zacharias abordează astfel de întrebări în cartea sa, De ce Isus, pentru a ne ajuta să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă. Continuă lectura „„De ce Isus?” de Ravi Zacharias”

Un strop de viață #521


Studiul caracteristic creștinului este Dumnezeirea. Cea mai avansată știință, cea mai elevată speculație, cea mai grandioasă filozofie care ar putea captiva atenția unui copil al lui Dumnezeu este Numele, natura, Persoana, faptele și existența Dumnezeului minunat pe care-L numește Tatăl său. Există în contemplarea divinității ceva extrem de folositor minții. Este un subiect atât de vast, încât toate gândurile noastre se pierd în imensitatea lui, și atât de profund încât mândria noastră se îneacă în infinitatea sa. Alte subiecte le putem înțelege și aborda; ele generează un anume sentiment de automulțumire și astfel continuăm să mergem pe calea aleasă de noi cu gândul că „iată, sunt înțelept”. Dar când vine vorba de știința supremă, constatăm că firul nostru cu plumb nu-i poate sonda profunzimea, că ochii noștri de vultur nu-i pot vedea înălțimea, ne întoarcem la gândul că „sunt de ieri și nu știu nimic”.

Charles Haddon Spurgeon, citat de Ravi Zacharias în „De ce Isus?”

Un strop de viață #515


Deși sunt de acord că problema durerii poate fi una din marile provocări la adresa credinței în Dumnezeu, îndrăznesc să sugerez că problema plăcerii este cea care ne determină cel mai frecvent să ne gândim la lucrurile spirituale. Sexualitatea, lăcomia, faima, emoțiile de moment sunt de fapt cele mai precare atracții din lume. Durerea ne forțează să ne acceptăm finitudinea. Ea poate să nască cinism, dezgust și oboseală în simpla trăire a vieții. Durerea ne determină să căutăm o putere superioară. Instrospecția, superstiția, ceremonia și jurămintele pot să vină toate ca o consecință a durerii. Dar dezamăgirea cauzată de plăcere este cu totul altceva. Deși durerea poate fi văzută adesea ca un mijloc pentru a atinge un scop mai înalt, plăcerea este văzută ca un scop în sine. Și când plăcerea se epuizează, în sufletul omului se furișează un sentiment de deznădejde ce poate duce adesea la autodistrugere. Durerea poate fi temporară, dar dezamăgirea cauzată de plăcere duce la vid interior… nu doar pe moment, ci pentru toată viața.

Ravi Zacharias, „De ce Isus?”

Un strop de viață #513


Când ne răsfățăm în plăcere până la punctul în care aceasta distruge valoarea din noi, punctele până la care mergem, atât din punct de vedere spiritual cât și pragmatic, ne împing spre nisipurile mișcătoare ale propriilor noastre căutări. Când ne uităm la fața cuiva născut cu o diformitate se poate să simțim frică sau repulsie și dorința de a întoarce capul în altă parte, dar exploatarea plăcerii până la punctul deformării spirituale a sufletului ne determină să fugim de noi înșine. Înțelegem atât de puțin cum trebuie să definim scopul vieții, fiindcă am căutat plăcerea de dragul plăcerii și am rămas cu mâinile goale.

Ravi Zacharias, „De ce Isus?”

Un strop de viață #481


De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” (Efeseni 4:8)

Este o expresie grozavă – „El a luat robia roabă”. Înseamnă că însuși triumful vrăjmașilor Săi, l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească țelului Său și nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să știe că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască faptul că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porților cetății neștiind că de fapt în momentul acela deschideau porțile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbușe învățătura fără să bănuiască măcar că astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolțit pe Dumnezeu, pironit, neputincios și învins; dar nu știau că Dumnezeu Însuși i-a încolțit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.

James Stewart, citat în  De ce Isus? de Ravi Zacharias