În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.
De ce să-L alegi pe Isus? Ce importanţă are ceea ce crezi? Poate fi adevărul cunoscut vreodată? Oare nu cumva spiritualitatea postmodernă este mai degrabă expresia unei dorinţe universale decât un răspuns la ceva? Care sunt întrebările sădite adânc în inima omului, ce ne determină să căutăm spiritualitatea? De ce se pare că în Occident am respins mesajul lui Hristos, în timp ce Orientul a început să îşi dea seama că El este Acela pe care Îl caută? Ravi Zacharias abordează astfel de întrebări în cartea sa, De ce Isus, pentru a ne ajuta să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă.
Termenul pe care Ravi Zacharias îl foloseşte pentru acest amalgam de religii orientale, New Age, autosugestie şi tehnici de meditaţie atât de bine infiltrate în mass-media şi în jurul nostru este „Noua Spiritualitate“. Cum a devenit, însă, atât de atractivă această „industrie a spiritului“?
Când misterul, manipularea minţii şi acumularea de bogăţii ne sunt oferite într-un pachet frumos ambalat, visurile noastre sunt interceptate şi devenim furnizori de visuri, căci visurile ne sunt furate. Reţeta succesului acestor filozofii a golirii minţii şi concentrării asupra lucrului pe care îl doreşti este misterul, manipularea minţii, dorinţa de bani şi de bogăţii, muzica, spune Ravi Zacharias.
Cele trei straturi care au alcătuit răzvrătirea împotriva societăţii occidentale tradiţionale au fost, mai întâi, deziluzia cauzată de materialism şi de starea lucrurilor la acea vreme, continuă Zacharias; în al doilea rând, superficialitatea şi, uneori, ipocrizia Bisericii sau a acelora care pretindeau că sunt creştini; şi în al treilea rând, şi poate că cel mai irezistibil, dorinţa de eliberare de constrângeri, mai ales în domeniul sexualităţii. Răzvrătiţii au dorit ca bazele societăţii să fie înlăturate şi să pună în locul lor o nouă bază, aleasă de ei. Dar baza pe care ei o voiau era de fapt absenţa oricărei baze. Ei voiau să nu existe niciun punct de referinţă pentru valori în afara propriului eu.
Prin contrast cu afacerea mai mică sau mai mare care a devenit spiritualitatea, cuvintele lui Isus rămân adevărate. Esenţa omului este mândria, lăcomia şi pofta… când acesta insistă să împlinească numai voia lui. Noi nu avem în noi seminţele divinităţii. Aceasta este seducţia ultimă. Despărţiţi de Mântuitor, noi nu putem face nimic. Numai în răspunsurile Lui găsim speranţa absolută pentru inima omenească.
În cele din urmă adevărul va triumfa, indiferent dacă ne place sau nu ne place. A spune cu grandilocvenţă şi mărinimie „Accept toate religiile“ înseamnă ori a le nesocoti pe toate, ori a nesocoti raţiunea, ori a le nesocoti pe amândouă, spune Ravi Zacharias în cartea De ce Isus ?. Toţi avem dreptul să proclamăm ceea ce credem despre lucrurile de importanţă absolută. Dar aceasta nu înseamnă că tot ce credem este corect. Omul cugetător trebuie să cântărească în mod onest dovezile şi să ajungă la concluzia corectă. A forţa pe cineva să creadă anumite lucruri ce ţin de adevărul transcendent înseamnă a viola însăşi natura acelor adevăruri.
Noua Spiritualitate, aşa cum este ea practicată în Occident, cuprinde un amestec de învăţături orientale foarte diferite. Prin jocuri de cuvinte şi rebotezarea adevărurilor după bunul plac al celor ce propovăduiesc această mişcare, Noua Spiritualitate ajunge de fapt foarte departe de religia şi învăţătura originale. Când citeşti scrierile lor, ţi se spune că Dumnezeu are un plan măreţ pentru tine. Dar pe măsură ce citeşti, îţi dai seama că Dumnezeu nu Se vede în nimic. Concluzia este că tu eşti Dumnezeu, că divinitatea este în tine. Dar aici este cârligul. Ca să te convingă de acest lucru, autorul a trebuit să mutileze toate celelalte teorii care susţin contrariul. Cum poate să facă acest lucru fără a părea lipsit de respect faţă de alţii?
Mai întâi el ia textele altor religii şi le scoate din contextele lor. Apoi citează din belşug „autorităţile“ acestor credinţe, atâta vreme cât ele nu cred cu adevărat în propriilelor texte. Şi, la sfârşit, dedică teoria sa tuturor acelora care apără o credinţă diferită. Dacă pui reflectorul pe un singur capitol din Noua Spiritualitate, seamănă destul de bine cu creştinismul. Dacă îndrepţi reflectorul pe un alt capitol, eşti sigur că ai de a face cu budismul, cu hinduismul, apoi cu taoismul. Vedem aici genialitatea în acţiune, într-o cultură însetată de spiritualitate şi dezgustată de dogme.
Ce s-a întâmplat cu Occidentul? se întreabă Zacharias. Am pierdut Cuvântul, L-am pierdut pe Fiul şi am pierdut Adevărul. Oamenii cărora li s-a dat Cuvântul şi li s-au descoperit miracolele lui Dumnezeu,L-au pierdut în freamătul ritualurilor.
Nu vă lăsaţi păcăliţi de prelegeri spirituale de genul „Haideţi să ne unim“, ne avertizează el. Motivul pentru care există atât de multe mişcări şi voci şi organizaţii şi centre de tratament sau tabere de meditaţie este că ei nu cred în propria lor teorie comună despre spiritualitate. Este o situaţie în care fiecare individ are propria-i marcă de spiritualitate, folosind cea mai nouă sursă antică pentru a părea mai ezoterică decât alta. Ce se pierde, în cele din urmă, este distincţia dintre Dumnezeu, omenire şi lumea animală. Acesta este motivul pentru care toate aceste definiţii fac apel la intuiţia dobândită prin introspecţie. Noua Spiritualitate are şi ea propriul termen de expirare, şi va suferi, la rândul său, aceeaşi soartă precum creştinismul atunci când a devenit comercializat.
Apostolul Pavel a ilustrat această tactică acum două mii de ani în Epistola sa către Romani, afirmând: În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
Există totuşi nişte domenii în care Biserica trebuie să-şi asume propria vină pentru calomniile aduse ei de către adepţii Noii Spiritualităţi, mai spune el. În primul rând, bisericile care prezintă corect mesajul lui Hristos şi dreptul pe care Îl are El asupra vieţilor noastre sunt rare. Apoi, Biserica a uitat învăţăturile despre linişte, solitudine şi meditaţie care sunt parte a moştenirii iudeo-creştine şi care oferă o mare putere sufletului. Am trecut de la linişte la gălăgie.Instituţionalizarea creştinismului l-a făcut vulnerabil în faţa tuturor abuzurilor pe care le observăm acum. În plus, problema suferinţei nu a fost abordată întotdeauna cu sinceritate şi sensibilitate de către creştini, observă Zacharias cu tristeţe. Atitudinea critică a creştinilor este deseori aspră şi legalistă, uitând implicaţiile celor spuse. Reacţia constă în faptul că Noua Spiritualitate adoptă oarecum implicit antinomianismul, susţinând că nu există în realitate nicio lege morală.
În final, pentru a distinge între toate concepţiile despre lume şi viaţă, Ravi Zacharias ne propune câteva componente fundamentale.
- O concepţie bună despre lume şi viaţă trebuie să fie ancorată bine în realitate. Poate fi enunţul verificat în raport cu realitatea?
- O concepţie bună despre lume şi viaţă trebuie să aibă un grad înalt de coerenţă şi de consecvenţă internă.
- O concepţie bună despre lume şi viaţă trebuie să dea o explicaţie logică şi rezonabilă diferitelor realităţi de netăgăduit pe care le sesizăm în jurul nostru.
- O concepţie bună despre lume şi viaţă va evita cele două extreme, fie de a fi prea complexă, fie prea simplistă.
- O concepţie bună despre lume şi viaţă nu va fi explicată doar printr-un singur set de dovezi.
- O concepţie bună despre lume şi viaţă trebuie să explice în mod justificabil natura esenţială a binelui şi a răului, întrucât aceste două alternative sunt caracteristicile principale care deosebesc fiinţele umane de toate celelalte entităţi sau elemente.
Cartea De ce Isus? mai dezvăluie multe alte detalii despre adevărata faţă a religiilor orientale, precum şi despre anumite personalităţi care au promovat Noua Spiritualitate, încercând să obţină astfel succesul. Vă invităm să descoperiţi bogăţia de idei din restul cărţii şi vă lăsăm cu următorul gând al autorului:
Mesajul lui Isus este minunat, măreţ şi transformator de vieţi. Dacă nu ai descoperit încă acest lucru, ai putea să-l descoperi acum. Spiritualitatea nu este suficientă. Isus proclamă adevărul – acesta este motivul pentru care trebuie să excludă tot ce este contrar lui. Isus a trăit şi a vorbit cu autoritate şi de aceea tot ce a spus El se aplică fiecăruia dintre noi. Mesajul Său face o punte peste imensul abis dinăuntrul nostru – de aceea este relevant chiar şi în ziua de azi, după două mii de ani.
Sperăm că v-am convins că merită să citiţi cartea De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualității consumeriste de masă de Ravi Zacharias şi să descoperiţi felul în care creştinismul rezistă testului unei bune concepţii despre lume şi viaţă.
CARTEA E O VIAȚĂ 