Un strop de viaţă #86


Voinţa omului este liberă, pentru că Dumnezeu este suveran. Un Dumnezeu care nu ar fi suveran nu ar putea acorda libertate morală creaturilor Sale. I-ar fi teamă să o facă. Noi toţi trebuie să alegem dacă vom asculta de Evanghelie sau dacă îi vom întoarce spatele cu necredinţă şi-i vom respinge autoritatea. Alegerea este a noastră, dar consecinţele ei au fost deja stabilite prin voia suverană a lui Dumnezeu şi, în cazul acesta, nu există drept de apel.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

Un strop de viaţă #85


Certitudinea că Dumnezeu este mereu aproape de noi, prezent în orice colţ al lumii Sale, mai aproape de noi decât chiar gândurile noastre, ar trebui să ne menţină mai tot timpul într-o stare de înaltă fericire morală. Dar nu tot timpul. Nu ar fi cinstit să promitem fiecărui credincios o stare de continuă jubilaţie şi ar fi nerealist să ne aşteptăm la aşa ceva. Însă certitudinea că nu suntem niciodată singuri potoleşte marea zbuciumată a vieţii noastre şi aduce pace sufletului nostru.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

Un strop de viaţă #81


Nu-L vom cunoaşte pe Hristos în deplinătatea maiestăţii Sale până nu-L vom cunoaşte ca fiind triumfător printre naţiunile lumii. Nimic nu lărgeşte atât de mult viziunea noastră despre harul triumfător al lui Dumnezeu ca orizontul lucrării Sale de mântuire în cursul istoriei.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #45


Toate ceremoniile din lume, tot respectul formal, nu constituie închinare. Închinarea corect înţeleasă şi corect îndeplinită este coextensivă cu viaţa… Ea influenţează toate aspectele vieţii noastre, tot ce facem şi tot ce spunem sau gândim. În miezul său, închinarea este slujirea lui Dumnezeu. Închinarea aduce la un punct de confluenţă toate întrebările şi răspunsurile pe care le avem sau nu. În ceea ce priveşte răspunsurile pe care nu le avem, relaţia cu Cel care le are ne scoate la liman. Este supunerea vieţii noastre, a inimii şi ţelului nostru faţă de voinţa suverană şi Persoana lui Dumnezeu care ne-a creat şi care ne iubeşte. Închinarea este o relaţie din care izvorăşte inspiraţia şi o relaţie prin care ne sunt satisfăcute toate nevoile. Este cunoaşterea, chiar şi parţială, a Celui ce ne cunoaşte pe deplin.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă