Etichetă: consiliere creștină

Devenind o prezență vindecătoare #74


Cu toții experimentăm faptul că necesită mai mult efort să facem „ce trebuie” când suntem obosiți, flămânzi sau epuizați psihic. Mai mult, este mult mai greu să fim deschiși către prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să ne ascultăm corpul, să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite și să acționăm în consecință, înainte de a ajunge într-o situație de criză. Dumnezeu ne-a proiectat cu toate mecanismele de care avem nevoie pentru a fi în formă, doar să fim atenți la semnalele transmise de acestea. Când ne simțim copleșiți, trebuie să ne odihnim, să ne planificăm mesele și să facem mișcare pentru a ne elibera de tensiune. Dacă nu suntem atenți, lumea ne va ține prizonieri cu tot felul de poveri și responsabilități, epuizându-ne resursele care ne-ar ajuta să ne concentrăm asupra planului lui Dumnezeu. Un program copleșitor produce un suflet copleșit. Când oferim mai multe resurse lucrurilor rele sau neimportante, vom avea mai puține resurse pentru ceea ce este bun și important. Efeseni 2:10 ne reamintește Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #72


Cuvântul grecesc pentru îngrijorare este „merimna”, care înseamnă „a diviza”, „a separa” – o descriere foarte bună a modului în care ne manifestăm atunci când cultivăm gânduri nefolositoare. Îngrijorarea ne sfâșie, ne  distruge energia de a face lucruri bune, ne paralizează și ne separă de prezența vindecătoare a lui Dumnezeu. De ce, totuși, ascultăm de toată această vorbărie repetitivă și negativă? Pe lângă faptul că suntem mai sensibili la emoțiile negative, avem de asemenea o tendință de a vedea și auzi doar lucrurile care ne confirmă crezul. Odată ce ajungem la o anumită concluzie, suntem mai înclinați să căutăm acele informații care să ne confirme crezul, în vreme ce ignorăm informațiile care afirmă contrarul. Oamenilor nu le place să fie inconsecvenți. Acesta este un avantaj atunci când încercăm să ne urmăm valorile, însă nu ne ajută în privința îngrijorării, suspiciunii și fricii.

Uneori. chiar și când știm că Dumnezeu este cu noi și ne amintim promisiunile Sale, tot vom continua să ne îngrijorăm cu privire la circumstanțe. Îngrijorarea productivă ne poate ajuta să facem următorul pas pentru a ne îmbunătăți situația. Îngrijorarea nesănătoasă nu aduce nicio soluție. Când ne luptăm cu îngrijorarea, trebuie să ne reamintim că atitudinea noastră în mijlocul încercării joacă un rol crucial în modul în care experimentăm acea încercare. Interpretarea pe care o dăm situației, raționamentul nostru și povestea pe care o spunem vor decide dacă abia vom supraviețui situației, sau vom prospera chiar și în mijlocul dificultăților.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #71


În calitate de creștini, uneori credem că oamenilor buni nu li se pot întâmpla lucruri rele. Însă Dumnezeu ne-a promis doar că va fi întotdeauna cu noi. Așadar, când începem să ne întrebăm „de ce”, trebuie să ne reamintim că nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare, și dacă rămânem blocați în acest punct, nu vom putea merge înainte. Ce putem face în acest caz? Sf. Petru ne spune „ Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.” (1 Petru 5:8) Acest verset ne spune cât de important este să veghem asupra gândurilor noastre. Mintea noastră este un câmp de bătălie, în care diavolul ne folosește gândurile și argumentele pe care ni le creăm cu privire la situația prin care trecem drept platformă pentru a-și lansa atacurile, prin minciuni care ne erodează, subtil, sufletul: „Lucrurile vor merge din rău în mai rău” „Ar fi trebuit să prevezi că asta se va întâmpla” „Nu mai este niciun motiv de speranță” „Ești singur”. Trebuie să evităm mai ales gânduri absolutiste precum „Nu pot trăi cu asta” ”Nu voi mai fi niciodată fericit” „Viața mea s-a terminat”. Trebuie să luptăm să discernem ce voci vom permite să ne conducă, în special atunci când ne simțim slabi.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #70


Uneori, suferința ne poate copleși într-un mod nesănătos. Când suferința se transformă într-o situație de lungă durată, ne poate jefui de o viață plină de sens. Dacă viața începe să ți se pară întunecată și deznădăjduită, dacă începi să te întrebi dacă vei putea vreodată să mergi mai departe, dacă te simți cu totul singur și începi să te izolezi, aceasta poate indica faptul că durerea ta devine nesănătoasă. Izolarea ne lasă și mai singuri cu sentimentele noastre întunecate, pentru că nu mai avem nimic care să ne distragă sau să ne contrazică gândirea; avem doar disperarea care ne validează propria suferință într-un cerc vicios. Dacă este lăsată așa, disperarea ne va fura viața pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru noi și se va pune între noi și reînnoirea pregătită de Hristos pentru noi. Dacă simți că durerea s-a dezlănțuit fără să mai dea vreodată înapoi, este momentul să ceri ajutor. În acest fel, sentimentele noastre reprezintă indicatoare ale modului în care sufletul nostru răspunde în fața circumstanțelor, și ale faptului că avem nevoie de prezența vindecătoare a lui Dumnezeu care să ne înconjoare în mijlocul frângerii noastre.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #69


Acceptarea sentimentelor noastre înseamnă recunoașterea faptului că ele apar câteodată în moduri și locuri neașteptate. S-ar putea să le simțim când ne uităm la un film, când stăm în fața calculatorului, când pregătim masa, când cântăm un imn în biserică, când apare un factor declanșator care ne amintește de încercarea noastră. Uneori, sentimentele pot fi declanșate chiar de ceva care nu are nicio legătură cu încercarea. Pe măsură ce trecem prin diferite stadii ale emoțiilor, să încercăm să le identificăm și să ne permitem să le simțim cu adevărat, fără să ne lăsăm influențați de așteptări cu privire la ce „ar trebui” să simțim sau cum „ar trebui” să reacționăm. Adevărul este că fiecare răspunde în mod diferit în fața suferinței și a pierderii, nu există o „perioadă normală”, standard, în care cineva trebuie să se acomodeze la noua situație și în care sentimentele să scadă în intensitate. Sentimentele pot reveni în valuri, însă ne putem pune deoparte o perioadă în care să le simțim cu adevărat, pentru a le procesa.

Uneori, oamenii se simt vinovați dacă râd sau se bucură în anumite momente în timpul încercării, însă și acest lucru este normal: partea din noi care dorește să meargă mai departe s-ar putea să fie distrasă de momentele mai plăcute ale vieții, chiar dacă în următoarea clipă revenim la plâns și disperare. Oricare ar fi sentimentele care vă încearcă, lăsați-le să se manifeste. Dumnezeu ne-a înzestrat cu un mecanism sănătos prin care să le lăsăm să iasă la suprafață. Scriptura ne spune că Isus era „un om al durerii, obișnuit cu suferința”, care a plâns la moartea prietenului Său, Lazăr. Și pentru că a experimentat tot ce vom experimenta și noi vreodată, Isus ne poate fi un adevărat prieten în durerea și șocul nostru.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing