Un strop de viaţă #558


Mi se pare, tată, că dacă Dumnezeu acordă libertate de alegere creaturilor Sale, El trebuie să lase loc posibilităţii ca ele să folosească în mod greşit această libertate, chiar dacă asta înseamnă că alţii vor avea de suferit. Libertatea semnificativă înseamnă responsabilitate morală, iar responsabilitatea morală înseamnă responsabilitatea morală unii faţă de alţii. Ce este libertatea de a iubi sau a nu iubi dacă nu libertatea de a ne îmbogăţi sau de a face rău altuia? Dumnezeu a structurat lucrurile în felul acesta pentru că alternativa ar fi fost o rasă de roboţi care nu pot să iubească în mod autentic – şi aşa ceva nici nu merită creat la urma urmei, nu-i aşa?

Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic

Un strop de viaţă #430


Singura Iubire care poate să vină şi să doboare răul care a invadat lumea noastră trebuie să vină de dincolo de zidurile lumii.

Singura Iubire care poate să zdrobească răul incontestabil este iubirea incontestabilă a Crucii.

Când eşti doar ţărână – doar iubirea ta nu va fi de ajuns.

Super-răul poate fi absorbit doar de o Iubire supranaturală.

Ann Voskmap, „when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”

 

Un strop de viaţă #169


Ceea ce numim rău nu e adesea decât un bine care n-a fost încă dus până la capăt. […] Povestea lui Iosif ne arată că nu poţi să ştii niciodată dacă ceea ce se petrece e bun sau rău până când nu vezi sfârşitul. […] Urcuşul unui munte e greu, mai înainte de a te putea bucura de priveliştea de pe culmi.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

Un strop de viaţă #68


Negarea existenţei lui Dumnezeu ne conduce la concluzii absurde astfel că, în cele din urmă, lumea amorală a scepticului care nu poate explica binele este mai rea decât lumea teistului ce are o explicaţie pentru rău. (…) Diferenţa dintre cineva care îşi spune creştin şi se dedă la crimă sau masacru şi un ateu care face acelaşi lucru e că creştinul, prin acţiunea sa, îşi violează propria credinţă, în timp ce acţiunea ateului este consecinţa legitimă a credinţei sale.

Ravi Zacharias, Sfârşitul raţiunii