În cuvinte care se aplică direct la rugăciune, apostolul Petru spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.“ Observaţi progresia: smerirea, apoi coborârea îi dă lui Dumnezeu posibilitatea să ne ridice. Dacă încerc să mă arăt puternic, pot bloca puterea lui Dumnezeu.
Umilinţă nu înseamnă să mă târăsc în faţa lui Dumnezeu, asemenea înalţilor dregători de la curţile domneşti ale Asiei care se zvârcoleau în ţărână ca nişte viermi în faţa împăratului lor. Înseamnă mai degrabă că, în prezenţa lui Dumnezeu, văd un crâmpei din ceea ce reprezint eu cu adevărat în acest univers, lucru care îmi dezvăluie micimea, revelând totodată măreţia lui Dumnezeu.
Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?
