Un strop de viață #597


Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.

Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.

C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #593


În The Nature of True Virtue, unul dintre cele mai profunde tratate asupra eticii sociale scrise vreodată, Johnatan Edwards pune în evidență modul în care păcatul distruge sistemul social. El susține că atunci când iubim orice altceva mai mult decât pe Dumnezeu, societatea omenească ajunge să fie profund scindată. Dacă cel mai înalt scop al nostru în viață este binele familiei noastre, atunci, spune Edwards, vom fi înclinați să ne îngrijim mai puțin de alte familii. Dacă scopul nostru cel mai înalt este bunăstarea națiunii, a tribului sau a rasei noastre, atunci vom avea înclinații rasiste sau naționaliste. Dacă scopul nostru fundamental în viață este propria noastră fericire, ca indivizi, atunci vom pune interesele noastre economice și de putere înaintea intereselor altora. Edwards conchide că doar dacă Dumnezeu este summum bonum al nostru, scopul nostru fundamental și centrul vieții noastre, vom simți împreună nu doar cu oamenii din toate familiile, rasele și clasele sociale, ci și cu lumea întreagă în ansamblul ei.

Timothy Keller, Argument pt Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #590


Noi, oamenii moderni, vedem miracolele ca o suspendare a ordinii naturale, însă Isus le înfăptuia ca pe o restabilire a acestei ordini. Biblia ne spune că la început Dumnezeu nu a creat lumea cu gând ca după aceea să o lase să fie bântuită de boli, foamete și moarte. Isus a venit în lume să repare răul ce fusese făcut și să vindece lumea de consecințele căderii. Miracolele Sale nu sunt doar dovezi că El a avut putere, ci și anticipări minunate a ceea ce va face El cu această putere. Miracolele înfăptuite de Isus nu sunt doar o provocare pentru mintea noastră, ci și o făgăduință pentru inima noastră că lumea pe care cu toții ne-o dorim e pe drum.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #588


Gândiți-vă cum ne simțim când vedem cum o persoană pe care o iubim ajunge să fie distrusă de acțiuni sau relații greșite. Răspundem cu toleranță benignă, așa cum am răspunde în cazul unor străini? Nici pomeneală… Mânia nu este opusul dragostei. Ura este acest opus, și cea mai gravă formă a urii este indiferența… Mânia lui Dumnezeu nu este o explozie de irascibilitate, ci opoziția Sa fermă împotriva cancerului care devastează pe dinăuntru rasa umană pe care El o iubește cu întreaga Sa ființă.

Becky Pippert, citată în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #586


O credință fără nici cea mai mică umbră de îndoială este asemenea corpului omenesc fără anticorpi. Oamenii care, voioși, trec prin viață prea ocupați sau indiferenți pentru a-și pune întrebarea dificilă de ce cred ceea ce cred se vor trezi lipsiți de apărare împotriva ori a experienței tragediei, ori a întrebărilor iscoditoare ale unui sceptic inteligent. Credința unei persoane se poate nărui peste noapte, dacă această persoană a neglijat de-a lungul anilor să-și asculte cu răbdare propriile îndoieli, care doar după o îndelungă reflecție ar trebui înlăturate.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului