Isus le porunceşte ucenicilor să îşi iubească fraţii. Ucenicul nu trebuie să ştie ce este mânia, fiindcă astfel se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a fratelui. Acel cuvânt care ne scapă în grabă, căruia nu-i dăm importanţă, dovedeşte că nu-l respectăm pe aproapele nostru, că ne ridicăm deasupra lui şi deci preţuim viaţa noastră mai presus de a lui.
Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei
Biblia spune foarte clar asupra căror feluri de lucruri ar trebui să poposească gândurile şi conversaţiile noastre. Nu asupra josniciei, a nepoliteţii şi a obscenităţii, ci mai degrabă asupra lucrurilor care sunt „adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, vrednice de admirat“ (Filipeni 4:8). (Pare destul de evident că obrăznicia şi umorul fără perdea nu sunt pe această listă!)
Nu putem să căpătăm „gândurile lui Hristos“ când minţile noastre sunt pline de josnicia acestei culturi. 1 Corinteni 13:6 ne aminteşte că „Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr“. Şi Psalmul 12:8 ne avertizează: „Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.“
În Efeseni 5:4, Pavel ne avertizează cu privire la pericolul de a tolera glumele proaste şi obscene în vieţile noastre: „De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile.“ Iar Isus ne spune că în ziua judecăţii, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor care ne va fi ieşit pe gură. (Matei 12:36)
Mulţi creştini sunt ispitiţi Continuă lectura „Un strop de viaţă #89”
CARTEA E O VIAȚĂ 