Oamenii nu trebuie şi nu se cuvine să pună hotare înclinaţiilor lor spirituale şi bune. Mai degrabă ei trebuie să caute prin toate modalităţile posibile să îşi înflăcăreze dorinţele şi să obţină mai multe plăceri spirituale. Foamea şi setea noastră după Dumnezeu şi Isus Cristos şi după sfinţenie nu pot fi prea mari faţă de valoarea acestor lucruri, deoarece ele au o valoare infinită.
Johnathan Edwards, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu
Ştiu că plăcerea ne-a câştigat o mulţime de suflete. Cu toate acestea, e invenţia Lui, nu a noastră. El a inventat plăcerile: în ciuda cercetărilor noastre de până acum, noi n-am reuşit să producem nici una. Tot ce putem face e să-i încurajăm pe oameni să guste din plăcerile pe care le-a inventat Duşmanul, dar în momente, sau în moduri, sau în măsuri pe care El le-a interzis. O sete din ce în ce mai mare după o plăcere din ce în ce mai mică: iată formula.
Orice activitate sănătoasă care l-ar însufleţi în vreun fel poate fi inhibată fără să-i oferim ceva în schimb
, aşa încât să ajungă să spună, aşa cum zicea unul dintre pacienţii mei când l-am primit aici jos: “Acum îmi dau seama că mi-am irosit viaţa fără să apuc să fac nici ce ar fi trebuit, nici ce mi-ar fi plăcut”. Nu contează cât de mici sunt păcatele, dacă efectul lor cumulativ este de a-l îndepărta pe furiş de la Lumină spre Nimic. Umorul nu e mai bun ca jocul de cărţi, dacă jocul de cărţi poate face şmecheria. Într-adevăr, drumul cel mai sigur spre Iad este cel treptat – cu pantă lină, moale sub picior, fără cotituri bruşte, fără marcaje şi fără indicatoare.
Sfredelin, în Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C.S. Lewis
Principala artă în materie de trăire spirituală este să ştii cum să te porţi cu tine. Trebuie să preiei controlul, să îţi predici, să îţi pui întrebări. Trebuie să te activezi, să te critici, să te condamni, să îţi dai îndemnuri şi să îţi spui: „Nădăjduieşte în Dumnezeu” – în loc de a murmura în felul acesta deprimat şi nefericit, iar apoi trebuie să începi să îţi aduci aminte de Dumnezeu, de cine este Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu şi ce a făgăduit Dumnezeu să facă. Apoi, după ce ai făcut asta, încheie cu următorul lucru important: înfruntă-te pe tine însuţi, înfruntă-i pe alţii, înfruntă-l pe diavol şi întreaga lume şi spune împreună cu psalmistul, în psalmul 42: „Iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Martin Lloyd Jones, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu
Există sute de alte lucruri care concurează cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru captarea atenţiei noastre. De aceea, trebuie să ne amintim de avantajele nemărginite şi superioare ale Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Citirea, meditarea, memorarea şi studierea Bibliei ne vor oferi în viaţa aceasta şi în cea viitoare mai multă bucurie decât toate lucrurile care ne ademenesc de la Cuvânt. Iată câteva din motivele pentru care valoarea Cuvântului lui Dumnezeu depăşeşte orice lucru de pe acest pământ: Continuă lectura „Un strop de viaţă #145”
Pentru că în lista O carte pe lună în 2015 am recomandat cartea lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, o carte autobiografică în care autorul relatează experienţele pe care le-a avut în cei 14 ani petrecuţi în închisorile comuniste, m-am gândit să vă ofer astăzi mai multe detalii.
Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran născut din părinţi evrei în România, care a trăit între 1909-2001. Din cauza activităţilor religioase în care era implicat ca pastor, Wurmbrand a fost arestat de comunişti şi închis între 1948-1956 şi 1959-1964.
Să fi stat în închisoare nu e o nenorocire, declară el. Dar e o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta. Eu am învăţat. Am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu mult, chiar când trec prin suferinţă şi să-i iubesc pe toţi oamenii.
Wurmbrand începe prima parte a cărţii Continuă lectura „„Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand”
CARTEA E O VIAȚĂ 