CARTEA E O VIAȚĂ

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #14

Cel mai însemnat lucru este să te ferești de formă și să ajungi la substanță. Tot ceea ce se face, să se facă din iubire. Iubirea pe toate le înțelege și se jertfește pe sine. Sufletul se împotrivește tuturor celor ce se fac din constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu. Când vine harul, atunci vin și darurile Duhului Sfânt. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”
Acestea sunt cele bune pe care trebuie să le aibă un suflet sănătos în Hristos.
Cu Hristos, omul se umple de har și trăiește astfel deasupra răului. Pentru el, răul nu există. Există numai binele, Dumnezeu. Nu poate exista răul. Adică, atâta vreme cât are lumina, nu poate avea întunericul. Nici nu îl poate cuprinde întunericul, pentru că are lumina.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #13

Pentru mulți, religia este o luptă, un chin și o frământare. De aceea, ei îi socotesc pe mulți dintre cei „credincioși” nenorociți, căci văd în ce hal se află. Pentru că dacă cineva nu înțelege adâncimea religiei și nu o trăiește, religia sfârșește prin a deveni boală, și încă una înfricoșătoare. Atât de înfricoșătoare, încât omul își pierde stăpânirea propriilor fapte, devine nehotărât și slab, este plin de chinuri și de frământări, este purtat de duhul cel rău. Asemenea oameni trăiesc religia ca pe un fel de iad. În biserică zic „suntem păcătoși, nevrednici”, și de îndată ce ies afară încep să hulească cele dumnezeiești dacă cineva îi necăjește puțin.
În realitate, religia creștină îl preschimbă și îl tămăduiește pe om. Întâia temelie pentru ca omul să deslușească și să deosebească adevărul este smerenia. Egoismul întunecă mintea omului, îl încurcă, îl duce la înșelare. Este important ca omul să cunoască adevărul. Păcatul îl face pe om foarte încurcat sufletește. Numai prin lumina lui Hristos vine izbăvirea.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

Părinți duhovnicești contemporani – Gavriil Georgianul

Astăzi vom descoperi povestea unui părinte duhovnicesc dintr-o țară dragă sufletului meu, pe care am avut ocazia să o vizitez de curând, care a fost mărturisitor al lui Hristos în moduri inedite, în perioada întunecată a stăpânirii sovietice.

Goderdzi Vasilevici Urghebadze (1926-1995) s-a născut în Tbilisi, Georgia. Tatăl său era o persoană publică, însă a fost ucis când micuțul Goderdzi avea doar doi ani.
În copilărie, Vasiko – cum era alintat – era tăcut și își petrecea timpul construind bisericuțe din chibrituri.
Auzind despre „răstignirea Domnului”, a încercat să afle ce însemna aceasta, dar nimeni n-a putut să-i explice. Doar un paznic al unei biserici închise l-a sfătuit să citească Evanghelia. Vasiko a strâns bănuț cu bănuț, restul de la cumpărăturile pe care le făcea când îl trimitea mama lui, și a reușit în final să cumpere o Biblie. Și-a făcut chiar o chilie în grădina casei părintești, încercând să trăiască o viață ascetică. Mai târziu, a transformat chilia într-o mică bisericuță pe care autoritățile comuniste au dărâmat-o în mai multe rânduri. Văzând cât de preocupat este de acest subiect, mama lui nu l-a lăsat să citească și i-a aruncat cartea. Regimul aspru, vremurile cumplite și întunecate, moartea învăluită în mister a tatălui și atmosfera tensionată din întreaga țară îndreptățeau teama mamei de a-și pierde singurul fiu din cauza preocupărilor sale, stăruind ca băiatul să aibă o viață obișnuită.
Vasiko a plecat de-acasă la vârsta de 12 ani, petrecând perioade scurte la mănăstirile Samtavro, Svetishoveli, Shiomgvime (ilustrate în pozele de mai jos, făcute de mine într-o călătorie în Georgia, în anul 2023) și Betania.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #12

Noi nu suntem conștienți de rostul vieții noastre. Orice lucrare aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu, iar noi mereu lucrăm cu reținere, adică nesincer și nu numai Dumnezeu, ci nimeni nu rabdă asta. Știm că cosmosul este al lui Dumnezeu; totul este al Lui, indiferent de ce sarcină ne este dată.

Fie că acea persoană este bună sau nu, evlavioasă sau nu, conștientă sau nu de datoria sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să ținem cont de cine ne dă sarcinile, ci trebuie să știm că fiecare lucru aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să-l facem din inimă, fără rezerve.

Când facem așa, suntem liberi de împotrivirea lăuntrică. Fiecare faptă a noastră este de folos tuturor, începând cu familia, oriunde ne aflăm. Așadar trebuie să fim mereu sinceri. Atunci din noi izvorăște pace, liniște, dragoste și suntem iubiți. Prin gândurile noastre îi atragem și îi alungăm și pe prieteni, și pe neprieteni, și pe rude, și pe apropiați. Puțini oameni bagă de seamă și de aceea se și suferă mult.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #11

Sfântul Ioan Gură de Aur învață că orice rău izvorăște din noi înșine și abia apoi de la diavol. Dacă ne ținem mintea trează și inima tare în credință, diavolul nu ne poate atinge. Diavolul vine numai în întâmpinarea propriilor noastre gânduri rele. Atunci când suntem pizmași, mânioși, urâm pe cineva și facem asta des sau o vreme îndelungată, noi înșine facem fereastră în ființa noastră pentru diavol. El hrănește mai departe aceste păcate și nu reușim să ne eliberăm de ele lesne. Uneori ne chinuie atât de mult un păcat, încât el ajunge a doua fire a noastră și atunci numai Dumnezeu ne poate izbăvi și de noi înșine, și de diavol.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință