„Caracterul se defineşte prin ceea ce alegi să faci atunci când nu te vede nimeni.” În fond şi la urma urmei, Dumnezeu vede întotdeauna totul. Dumnezeu îmi apare acum nu ca un poliţist care îmi supraveghează de sus fiecare mişcare, ci ca un Duh lăuntric, inspirându-mă să-mi împlinesc nedezminţit rostul ce mi-a fost menit încă de la început.
Philip Yancey, Zvonurile altei lumi
Acum câteva săptămâni stăteam la mine în sufragerie într-o zi însorită uitându-mă pe geam la frunzele în schimbare – absorbind toată frumuseţea toamnei. Am început să mă gândesc la toamnă şi la semnificaţia schimbării culorii frunzelor. Acest lucru înseamnă că ele încep să moară. „Numai Dumnezeu poate să creeze ceva care moare astfel încât să fie atât de frumos“, m-am gândit eu. Primăvara, frunza începe să înmugurească plină de entuziasmul unei noi vieţi; creşte şi se maturizează până ajunge o frunză completă. Apoi, pe măsură ce vara se apropie de sfârşit, aceasta se transformă într-un galben, roşu sau portocaliu strălucitor, sfârşind într-o splendoare magnifică înainte de a cădea în final pe pământ, unde devine una dintre substanţele nutritive de care are nevoie pomul pentru a produce mai multe frunze sănătoase şi frumoase anul următor.
Se pot trage multe paralele de aici cu viaţa unui creştin. Continuă lectura „Un strop de viaţă #129”
Oamenii pot fi comparaţi cu stelele. Dacă eu sau tu am avea de ales (şi, de fapt, avem de ales), mi-ar plăcea să fim oameni care se aseamănă cu Steaua Polară. Sigur, poate că nu suntem la fel de strălucitori sau la fel de interesanţi ca alţii. Dar, ca şi Steaua Polară, noi trebuie să slujim unui scop mai înalt. Atunci când oamenii au nevoie de noi, trebuie să fim acolo pentru ei, arătându-le Calea. În vreme ce lumea se învârte cu o viteză uimitoare, este nevoie de noi să rămânem în acelaşi loc. Suntem mai puţin strălucitori, e-adevărat, dar suntem neclintiţi.
Isus a fost Steaua Polară pentru noi. Nimic din înfăţişarea Lui nu strălucea, după cum spune Isaia. În vremea Lui erau stele mesianice mult mai orbitoare care s-au aprins, dar care s-au stins repede. Dar Isus a rămas întotdeauna neclintit, înrădăcinat în acelaşi loc din Univers. El ne cheamă mereu să-L privim pentru a ne regăsi Calea.
Michael Card, Urme pe nisip
Dumnezeu a binecuvântat lumea cu daruri din belşug. Modul în care le folosim este, însă, cel care le confirmă calitatea. A duce o viaţă echilibrată e acelaşi lucru cu a încerca să te menţii în şaua unui cal dat fiind că primejdia de a cădea e la fel de mare, fie că înclini spre stânga sau spre dreapta. Bucuria de a călări o are doar cel în stare să rămână pe crupă.
Philip Yancey, Zvonurile altei lumi
Îl vedem cel mai clar pe Dumnezeu atunci când Îl vedem în lumina crucii. Crucea este nebunia lui Dumnezeu care este mai înţeleaptă decât puterea lumii. Prin cruce, Dumnezeu Îşi revelează umilinţa şi disponibilitatea de a sluji. La cruce Îl vedem pe Dumnezeu în zdrenţele Lui. Pentru că slava lui Dumnezeu este reprezentată de zdrenţele lui Dumnezeu. Cel mai slăvit aspect al fiinţei Lui este că a luat asupra Lui zdrenţele noastre înainte să renunţe la noi. Dumnezeu a devenit ca noi – a devenit unul dintre noi – şi noi i-am văzut slava.
John Ortberg, O dragoste mai presus de raţiune
CARTEA E O VIAȚĂ 