Părtăşia nu se bazează pe apropiere, ci pe caracterul inimii. Putem avea părtăşie cu Dumnezeu fiindcă avem ceva în noi care răspunde persoanei lui Dumnezeu.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Categorie: Un strop de viaţă
citatul zilei
Un strop de viață #555
Oamenii autentici sunt oamenii experiențelor personale, pasionați după adevăr și porniți cu înverșunare împotrva a tot ceea ce este fals sau neadevărat. Ei au spiritul de ”pionieri” ai marilor mișcări sociale, refuzând sistematic să ”se încoloneze” și să meargă la vale ”cu mulțimea”. Astfel de oameni nu sut în niciun fel perfecți, căci perfecțiune nu există, dar chiar și atunci când greșesc ei o fac dintr-o consecvență cu ei înșiși, cu cei din jurul lor și cu Dumnezeu. Pentru ei, nicio greșeală nu este finală, ci doar o oportunitate pentru o foarte necesară îmbunătățire. Sinceri și deschiși până în măduva ființei lor, oamenii autentici sunt apariții binevenite într-o lume de ”pseudo-sfinți” și de eroi artificiali. Dumnezeu caută în fiecare generație oameni autentici, porniți în aventura experiențelor personale ale vieții, nemulțumiți cu imitații de mâna a doua și nesăturați de ceea ce aud la alții.
Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”
Un strop de viaţă #554
Înstrăinare este exact cum numeşte Biblia acea incompatibilitate morală dintre Dumnezeu şi om. Dumnezeu nu este departe, însă pare a fi departe deoarece este departe în caracter. Omul a păcătuit, iar Dumnezeu e sfânt. Numai ispăşirea lui Hristos remediază decalajul.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Un strop de viață #553
Nimic în lumea aceasta nu este mai împlinitor decât trăirea în unire cu Hristos. Nimic nu este mai frumos și mai glorios decât să realizezi în fiecare zi că ai murit față de lume și că acum trăiești în Hristos, că El este realmente viața ta, că El trăiește literalmente în tine, că viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Iosif Țon, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei
Un strop de viaţă #552
Trebuie să începem să ne pocăim de lipsa noastră de sfinţenie în prezenţa Celui Sfânt; să ne pocăim de îngăduinţa prea mare de sine în prezenţa Hristosului altruist; să ne pocăim de asprimea noastră în prezenţa Hristosului binevoitor şi iertător. Trebuie să ne pocăim de atitudinea noastră călduţă în prezenţa Hristosului plin de zel, care arde ca o flacără.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
CARTEA E O VIAȚĂ 