Un strop de viaţă #44


Dumnezeu doreşte să folosească toate acele probleme, de oriunde ar veni şi oricare ar fi natura lor, ca să ne facă asemenea chipului Fiului Său, Isus Cristos. El vrea să ia tragediile şi bucuriile vieţii voastre, precum şi dezamăgirile şi marile plăceri, şi să le ţeasă pe toate într-o tapiserie ce-ţi taie răsuflarea, care să-I etaleze slava, dragostea, puterea şi înţelepciunea.

Ravi Zacharias, Marele Ţesător

Vezi şi postările de aici şi de aici.

Un strop de viaţă #42


În timpul celor treizeci de luni în care am zăcut în această cameră, zeci de oameni au murit, iar locurile lor au fost luate de alţii, îşi aminteşte el. Dar aici trebuie spus că s-a petrecut un fapt remarcabil: nici unul nu a murit ateu. Fascişti, comunişti, ucigaşi, hoţi, preoţi, moşieri bogaţi şi ţărani foarte săraci fuseseră închişi împreună în celula noastră; totuşi, niciunul dintre ei nu a murit fără să se fi împăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme; nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

Un strop de viaţă #40


Un lucru pe care promotorii Noii Spiritualităţi l-au făcut în mod cert este că au confirmat adevărul spus de C.S. Lewis că oamenii nu au un suflet, ci mai degrabă fiecare dintre noi este un suflet. Însă toţi avem trupuri. Aceasta este paradigma de la care vreau să pornesc în răspunsul meu către Noua Spiritualitate şi să demonstrez că tot ce caută adepţii Noii Spiritualităţi se găseşte de fapt în Isus. Dar nu în acel Isus pe care Îl popularizează televiziunile comerciale. Nu în acel Isus conceput de imaginaţia New Age. Şi nu în acel Isus despre care toţi vorbesc, dar pe care nimeni nu Îl urmează, care este doar auzit, însă niciodată văzut. Acel Isus la care mă refer eu este Realitatea Absolută, care a venit la noi în trup omenesc pentru a ne aduce har şi adevăr ca să putem deveni copii ai lui Dumnezeu.

Destinul nostru ţine de o Persoană, nu de pelerinajul făcut într-un anumit loc. Scopul nostru este comuniunea cu Dumnezeul cel viu, nu unirea cu o idee impersonală ori cu o Putere Superioară fără nume: o asemenea categorizare este în fapt o laşitate intelectuală. Accesul la o putere abstractă nu îţi dă pe cineva căruia să-i fi recunoscător în clipele de binecuvântare, căruia să-i pui întrebări şi la care să cauţi mângâiere în vremurile de necaz.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă

Un strop de viaţă #38


Te pregăteşti şi tu pentru închinare?

Dă-mi voie să te îndemn să vii la închinare pregătit ca să te închini. Roagă-te înainte de a veni, în aşa fel încât să fii gata să te rogi atunci când soseşti. Dormi înainte de a veni, pentru ca să poţi rămâne treaz atunci când ajungi. Citeşte Biblia înainte de a veni, pentru ca inima ta să fie pregătită atunci când te închini. Vino flămând. Vino dornic să te închini. Vino aşteptându-te ca Dumnezeu să vorbească.

Când vei face aşa, vei descoperi scopul închinării – acela de a schimba faţa închinătorului. Şi face chiar mai mult. Nu schimbă numai feţele celor care se închină, ci îi schimbă şi pe cei care ne privesc închinându-ne.

Veniţi voi la biserică cu o inimă însetată de închinare? Mântuitorul nostru aşa a făcut. Vă îndemn să deveniţi asemenea lui Isus! Pregătiţi-vă inimile pentru închinare. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă schimbe faţa prin închinare.

Max Lucado, Asemenea lui Isus

Un strop de viaţă #36


Maturitatea spirituală este strâns legată de voia noastră de a face voia lui Dumnezeu – nu din datorie, ci dintr-un sentiment de adorare şi devotament mereu crescând.

Dacă pretindem că Îl iubim pe Cristos, atunci trebuie să dovedim această dragoste în însuşi miezul problemelor vieţii noastre. Reflectă oare acţiunile, atitudinile, valorile şi priorităţile noastre devotamentul nostru pentru El? Este El prioritatea noastră numărul unu sau doar un lucru printre multe altele, care primeşte puţină atenţie aici, puţină atenţie dincolo?

Din ce constă adevărata dragoste pentru Cristos? Este un angajament fără rezerve de a-mi preda întregul eu, dorinţele şi interesele mele voinţei Sale. Şi, mai important decât orice altceva, este un angajament asumat şi definit de reacţia pe care o am vizavi de minunatul dar al milei Sale, pe care l-a revărsat asupra vieţii mele.

Joseph M. Stowell, citate din De ce este greu să-L iubeşti pe Isus