Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viaţă #203

Scriitorii de imnuri şi artiştii ne-au lăsat o imagine a lui Isus atârnând pe o cruce pe un deal îndepărtat. De fapt, locul execuţiei era chiar în afara porţii cetăţii, lângă drumul principal care ducea la Ierusalim. Iar cei ce erau crucificaţi erau ridicaţi la mai puţin de jumătate de metru deasupra pământului.

Asta înseamnă că Isus a fost dezbrăcat de toată demnitatea, modestia şi puritatea persoanei Sale fizice, iar El a fost lăsat gol, să moară în căldura mistuitoare, zbătându-se şi gemând, practic la acelaşi nivel cu cei ce treceau în drumul lor spre şi dinspre cetate.

În graba lor să ajungă la timp la Templu pentru a cumpăra un miel pentru jertfă, oare au observat pelerinii care se pregăteau pentru Paşte Mielul lui Dumnezeu care era sacrificat pentru păcatul lor? În timp ce Isus Îşi dădea viaţa, oamenii treceau poate fără să arunce măcar o privire. Într-o măsură mai mică, te sacrifici şi tu pentru cei care nici măcar nu observă? Isus înţelege.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado

În Biblia ta de peste o mie de pagini, ce contează? Dintre toate poruncile şi interdicţiile, ce este esenţial? Ce este indispensabil? Vechiul Testament? Noul? Harul? Botezul?

Oare asta să fie tot? Mers la biserică duminica. Cântece frumoase. Zeciuială practicată cu credincioşie. Cruci de aur. Costume din trei piese. Coruri mari. Biblii legate în piele. Toate acestea sunt frumoase, dar… unde este esenţa?

Asta se întreabă Max Lucado în cartea sa, Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul – cronici ale crucii, o carte perfectă pentru a fi citită în Săptămâna Mare în care tocmai am intrat.

Autorul ne invită să medităm la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni, capitolul 15: Continuă lectura „„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #201

Nu vom înţelege niciodată măsura iubirii lui Dumnezeu în Hristos, la Cruce, până nu înţelegem că nu va trebui niciodată să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Toate păcatele noastre, fără excepţie, au fost purtate de Hristos, iar El a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam. El a dus până la capăt lucrarea de mântuire.

Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce. Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.

Billy Graham, în Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #199

Purtându-ne crucea, spunem de fapt „da“ atunci când totul în noi strigă „nu“; decidem să facem singurul lucru pe care noi nu vrem să-l facem (şi probabil că nimeni din lume nu vrea), datorită faptului că nu este „natural“. Dar prin faptul că ne dăm consimţământul din toată inima, descoperim cu surprindere că imposibillul devine posibil, iar că lucrurile cu privire la care am fost siguri că sunt peste puterile noastre, pot fi acum realizate, căci atunci când Dumnezeu porunceşte, El dă totdeauna şi puterea necesară.

Elisabeth Elliot, Călăuzirea lui Dumnezeu

Un strop de viaţă #197

Postul constituie întotdeauna un mod voit de a-ţi focaliza gândul asupra unei realităţi (Dumnezeu), deoarece în fiecare clipă ţi se reaminteşte de cealaltă realitate (hrana). Faptul că ai luat hotărârea să nu mănânci, îţi păstrează înaintea ochilor motivul pentru care de fapt nu mănânci.

Elisabeth Elliot, Călăuzirea lui Dumnezeu