Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

„Traversarea focului“ de Alice Panaiodor

Astăzi vă aduc în atenţie autobiografia Traversarea focului, scrisă de Alice Panaiodor. Aceasta a trăit între anii 1919-1983, perioadă în care cel de-Al Doilea Război Mondial şi schimbările socio-politice ce i-au urmat au marcat profund viaţa oamenilor.

Alice Panaiodor îşi începe memoriile cu amintiri din copilărie – despre mama care a fost cea care i-a pus Biblia în mână şi a învăţat-o despre Dumnezeu şi despre tanti Sofia, o prietenă de familie, care a fost o altă influenţă pozitivă puternică în copilărie şi va rămâne până la sfârşitul vieţii acesteia.

În 1944 tanti Sofia îi face cunoştinţă lui Alice cu Richard Wurmbrand şi, sub influenţa predicilor acestuia, Alice se va converti în toamna aceluiaşi an. Continuă lectura „„Traversarea focului“ de Alice Panaiodor”

Un strop de viaţă #303

Să trăieşti mulţumirea… eucharisteo… înseamnă să trăieşti în prezenţa lui Dumnezeu, să fii prezent înaintea feţei Lui, şi aceasta e întotdeauna un exerciţiu al ochilor. Nu trebuie să schimbăm ce vedem. Numai cum vedem.

Ann Voskamp, O mie de daruri

Un strop de viaţă #301

Ca să-I citesc mesajul în secundă, trebuie să-I citesc iubirea pe pagină; trebuie să port lentilele Cuvântului ca să-I pot citi scrisul în lume. Numai Cuvântul ne poate ajuta să citim corect lumea, căci Cuvântul are mâini cu semne de cuie şi palme ce ne cuprind faţa, ne-o apropie de El şi ne şterg lacrimile; Cuvântul are ochi care privesc adânc durerea din ai noştri, şoptindu-ne: „Ştiu. Ştiu.“ Iubirea de pe pagină e o Persoană şi lentilele Cuvântului nu sunt o idee abstractă, ci ochii Dumnezeului-Om care a coborât la noi şi care ştie ce e durerea.

Ann Voskamp, O mie de daruri

„Redescoperă mirarea“ de Ravi Zacharias

În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

V-aţi întrebat vreodată cum putem să păstrăm sentimentul mirării, fără să fim permanent copleşiţi? Cum să trăim îmbinând rutina vieţii cu dramatismul ei, în aşa fel încât întreaga poveste să rămână senzaţională?

Dacă v-aţi pus aceste întrebări sau dacă nu vi le-aţi pus până acum, dar vi se par potrivite şi vreţi să aflaţi răspunsul la ele, vă propun astăzi cartea lui Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea, în a cărei introducere autorul lansează aceste întrebări, care pot fi cuprinse într-una: Cum putem redescoperi mirarea şi cum o putem întreţine? Continuă lectura „„Redescoperă mirarea“ de Ravi Zacharias”

Un strop de viaţă #299

Creştinul nu ar trebui să se îngrijoreze niciodată pentru ziua de mâine sau să dea cu zgârcenie din cauza unei posibile nevoi viitoare. Numai momentul prezent ne aparţine pentru a-L sluji pe Domnul, iar ziua de mâine poate să nu mai vină niciodată. În realitate, banii nu valorează mai mult decât atât cât sunt folosiţi pentru a împlini lucrarea Domnului. Viaţa valorează atât cât este folosită pentru slujirea Domnului.

George Müller, Autobiografia lui George Müller