Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Devenind o prezență vindecătoare #54

Tată Ceresc, în acest proces al reînnoirii, amintește-mi că, despărțit de Tine, nu pot face nimic. Înainte de a începe o călătorie, am nevoie ca Tu să-mi fii indicatorul. Tu ne-ai spus să Te căutăm pe Tine mai înainte de toate, așa că astăzi, mă angajez din nou să Te pun pe primul loc în viața mea. Îmi dau seama că, dacă nu Te voi pune în centrul vieții mele, nu mă vei putea călăuzi; recunosc că, dacă nu voi pune timp deoparte pentru a sta în tăcere înaintea Ta, glasurile lumii îmi vor defini viața. Pune în mine speranță pentru ziua de mâine. Te rog să mă întărești în această călătorie a reînnoirii, atunci când sunt obosit sau vreau să abandonez calea.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Părinții Bisericii – Diaconița Olimpiada

Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.

Începem această miniserie cu un personaj foarte important în viața lui Ioan Hristostom – Olimpiada, diaconița care, în mijlocul persecuției a știut să-și păstreze smerenia, și-a slujit toată viața aproapele, și-a transformat casa în mănăstire și a fost fiica spirituală a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #53

Ce putem face pentru a-L invita pe Dumnezeu în mijlocul programului aglomerat de zi cu zi? Trebuie să ne asigurăm că punem deoparte timp dedicat în fiecare săptămână pentru tăcere și liniștire. În acest timp, ne vom închide telefoanele, computerele, și listele „de-făcut” din mintea noastră și vom sta cu Dumnezeu, ne vom desfăta în darul de a fi pur și simplu prezenți. Dacă investim atenția noastră focalizată asupra simplului fapt de a fi în acel moment, fără nicio altă agendă în minte, vom descoperi că putem experimenta reînnoirea lui Dumnezeu într-un mod foarte real. Încercați să puneți deoparte astăzi câteva minute pentru a încerca aceasta. Permițând această întrerupere a zilei, ascultați-vă imboldurile inimii. Observați toate modurile în care Dumnezeu v-a binecuvântat, savurându-le cu bucurie și mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ce face în viața voastră.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #52

„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. Apocalipsa 3:20

Dumnezeu bate la ușa inimii noastre în atâtea moduri: ne dă peste cap planurile, pune oameni în calea noastră, ne trimite binecuvântări neașteptate și permite dezamăgiri care să ne dea un mic imbold de a merge în altă direcție. El permite circumstanțe dificile și ne deschide inimile pentru a observa sentimenul de disconfort sau neliniște sau lipsă a păcii cu privire la ceva anume. Cel mai adesea, experimentăm bătaia Sa la ușa inimii noastre atunci când citim Cuvântul Său, iar Epistola către Evrei ne spune „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simţirile și gândurile inimii. (4:12)” Trebuie să ne asigurăm că, atunci când Dumnezeu bate la ușa inimii noastre, starea noastră cronică de a fi permanent ocupați nu-I stă în cale, și că vom permite prezenței Sale revigorante să intre in viața noastră și să ofere direcție sufletului nostru.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #51

Dacă Isus Însuși avea nevoie de solitudine pentru revigorare, cu cât mai mult avem noi nevoie de ea! Majoritatea dintre noi nu ne putem lua patruzeci de zile și nopți pentru a ne retrage într-un loc liniștit sau în munți, însă putem găsi alte metode de a crea acest spațiu. Spre exemplu, putem crea un colț liniștit în casa noastră, în care să practicăm zilnic tăcerea. Poate aveți un birou sau o cameră în care să vă puteți duce și să închideți ușa pentru câteva minute, înainte de a pregăti cina, sau puteți sta în dormitor în liniște dimineața, cât timp soțul sau soția se pregătește pentru a pleca la muncă. Plimbările sau alergatul ne pot oferi, de asemenea, acea liniște de care avem nevoie. Așa cum Isus mergea aproape nouăzeci de mile, din Galileea până la Ierusalim (ceea ce Îi oferea aproape cinci zile de solitudine, Ioan 7:10), și noi putem să facem o plimbare sau să alergăm dis de dimineață, sau după apus, în liniștea serii.

Când pătrundem pe tărâmul tăcerii, observăm ce este în inimile noastre. Dumnezeu vorbește inimii noastre, oferind duhului nostru direcție, încurajare, reînnoire și înțelepciune. Când ascultăm cu atenție, putem să înțelegem tiparele pe care le vedem în viețile noastre, ușile pe care El le închide, mustrările care ne îndreaptă în altă direcție. Asta ne va ajuta să discernem mai bine planul Lui cu noi.

Ce se întâmplă când nu suntem reînnoiți în Hristos, când nu practicăm disciplina tăcerii? Devenim deconectați, în relația cu Dumnezeu, pentru că nu-I putem vedea călăuzirea. În schimb, lumea pătrunde și ne erodează ideile, sentimentele, mințile și inimile cu propriile valori, motivații și principii. Credința noastră este redusă la câteva afirmații de credință, în loc să fie sursa și direcția în care ne trăim viața de zi cu zi.

Cu cât mai mult ne liniștim sufletul înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îi vom auzi glasul. Atunci când creăm spațiu pentru El, Dumnezeu intră în liniștea noastră.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing