Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Părinții Bisericii – Perpetua și Felicia


Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.

Tertulian scria că sângele martirilor este sămânța Bisericii. Numărul creștinilor creștea exponențial, în ciuda numărului celor care erau omorâți. Putem și noi observa, de altfel, că zicala lui Tertulian este adevărată și astăzi, creștinismul răspândindu-se tocmai în zonele în care există încă persecuție. Se pare că Tertulian a fost și cel care a scris introducerea și finalul unuia dintre cele mai bine consemnate acte martirice din primele secole, bazat pe jurnalul din închisoare al sfintei Perpetua și al lui Saturus, care a fost și el întemnițat și ucis împreună cu ea și alți câțiva tineri creștini. Perpetua era o matroană romană bine educată, care aparţinea unei familii înstărite, din oraşul Thuburbo Minus – azi Tebourba – situat la peste 40 de km de Cartagina; era căsătorită și avea un copil. Felicia era o sclavă din casa Perpetuei. După ce împăratul Septimius Severus a dat un edict pentru interzicerea prozelitismului creştin, persecuția împotriva creștinilor a luat amploare în Cartagina. Martirajul Perpetuei, al Feliciei și al celorlalți creștini se petrece în anul 203. Martirii erau pe atunci catehumeni; în vremea aceea, Biserica avea deja o structură, o ierarhie și o perioadă de un an în care cei ce doreau să devină creștini erau educați cu privire la lucrurile elementare ale credinței. Cu un asemenea program de cateheză, și în mijlocul unor perioade intense de persecuție, a spune „da” creștinismului însemna un pas imens și cu implicații pe care cu greu le putem înțelege astăzi. După cateheză, în ziua Învierii, catehumenii erau botezați, urma mirungerea și prima Euharistie, și apoi erau primiți cu mare bucurie ca parte a Bisericii, la liturghia principală.

Continuă lectura „Părinții Bisericii – Perpetua și Felicia”

Apoftegmele Părinților pustiei #3


Un mirean foarte evlavios vine la apa* Poimen, unde se găsesc mulți alți călugări care-i cer bătrânului să le zică o vorbă de folos. Apa Poimen îi poruncește mireanului să le zică acelora o vorbă. Mireanul spune că a auzit de la un bătrân mare o pildă, și anume că, într-o zi, un om i-a cerut unui prieten să-l ducă degrabă la rege. Prietenul i-a spus: „Eu vin cu tine până la jumătatea drumului.” Atunci i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „Vin cu tine până la palat.” Și i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „O să te duc cu îndrăzneală la rege și o să vorbesc pentru tine.” Iar ei i-au zis bătrânului: „Tâlcuiește-ne această pildă” Și el le-a răspuns: „Primul tovarăș este asceza, care te duce până la jumătatea drumui. Al doilea este cumpătarea, care te duce până la cer. Al treilea este mila, care te duce cu îndrăzneală la Dumnezeu. ”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #2


Un bătrân viețuia la un loc cu un frate, iar bătrânul dădea pâine oricui venea la el. Când a văzut fratele acela ce se întâmplă, i-a spus bătrânului: „Dă-mi partea mea de pâine și fă cu partea ta ce dorești.” Iar bătrânul a împărțit pâinea cu fratele acela și a continuat să facă milostenie cu partea lui. Și mulți alergau la el, la bătrân, fiindcă auziseră că dă tuturor. Iar Domnul l-a văzut că se bucură în inima lui și i-a binecuvântat pâinea. Iar fratele și-a mâncat pâinea și i-a spus bătrânului: „Pentru că mai am puțină pâine, ia-o și hai să ne ducem din nou traiul împreună.” Iar bătrânul a zis: „Cum vrei tu, așa fac.” Și au început din nou să viețuiască la un loc. Și când s-a împlinit vremea, au venit cei care aveau nevoie să ia milostenie. Într-o zi fratele a intrat în cămară și au văzut că s-au împuținat pâinile. Și a venit un frate sărac și bătrânul a spus: „Dă-I niște pâine.” Fratele a zis: „Nu mai este nici una, apa.” Bătrânul i-a spus: „Du-te înăuntru și vezi.” Fratele acela s-a dus înăuntru și a găsit cămara de pâine plină ochi. Când a văzut aceasta, s-a înfricoșat și i-a dat fratelui celui sărac. Atunci a cunoscut credința și virtutea bătrânului și I-a dat slavă lui Dumnezeu.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #1


Astăzi, pentru creștinismul răsăritean, și la noi în țară, începe Postul Paștelui. Anul acesta, pentru a ne însoți această perioadă în care ne propunem să ne rugăm, să postim, să ne depărtăm puțin de cele ale lumii și să medităm mai mult la însemnătatea patimilor și învierii Mântuitorului, am ales un volum cu totul deosebit, apărut în 2021 la Editura Humanitas: Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
După cum ni se spune în prefața cărții, în volumul de față propunem textul editat critic al versiunii copte sahidice a Apoftegmelor Părinților și traducerea lui în limba română. Am ales să ne ocupăm de versiunea coptă a Patericului întrucât, prin vechimea, coerența și dispunerea materialului, e de mare relevanță pentru istoria întregii constelații de tradiție a Apoftegmelor. Prezenta ediție critică nu e o simplă actualizare a uneia mai vechi, ci o întreprindere de anvergură pentru obținerea unui produs științific nou și autonom și deopotrivă o premieră absolută în spațiul culturii române. Prezentul volum este rezultatul muncii unei echipe de filologi clasici, teologi și filozofi care s-au constituit într-un grup de studiere a limbilor Bibliei, cu o atenție specială asupra limbii copte sahidice.

Continuă lectura „Apoftegmele Părinților pustiei #1”

Fairytales Friday – Basme fantastice rusești


Nu, nu vă speriați de titlu. De fapt, acest articol era planificat mai demult, însă alte lucruri, în special pregătirea Sezonului 21 (ale cărui prime episoade le puteți asculta deja!), ne-au întrerupt din seria Fairytales Friday, și nu prevedeam evenimentele ce aveau să urmeze. De fapt cred că este mai bine așa, pentru că basmele din frumoasa ediție „Pana lui Finist Șoimanul. Basme fantastice rusești”, adunate de Aleksandr Nikolaievici Afanasiev (1826 – 1871) și ilustrate de Ivan Iakolevici Bilibin (1876-1942) întruchipează foarte bine căutarea virtuții, smereniei, răbdării și perseverenței în ciuda circumstanțelor potrivnice, în cele mai negre vremuri și chiar în ciuda greșelilor și păcatelor proprii, spre pocăință și răscumpărare.

Au vreo relevanță poveștile în astfel de vremuri? Iată ce spunea filosoful rus Ivan Ilyin, unei audiențe din Berlin, într-o prelegere intitulată „Sensul spiritual al poveștilor” (inclusă în volumul Foundations of Christian Culture), ținută în 1934, după ce propria sa țară fusese acaparată de comuniști, și înaintea uneia dintre cele mai sângeroase și crude perioade pe care le-a cunoscut umanitatea: „Orice umbră ar cădea asupra vieților voastre – poate vă temeți pentru soarta țării voastre, sau poate gânduri negre vă întunecă cu privire la propriul vostru viitor, sau poate întreaga voastră viață pare o rană insuportabilă – amintiți-vă de basme. Ascultați-le glasul străvechi, liniștit și înțelept.

Continuă lectura „Fairytales Friday – Basme fantastice rusești”