Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #322


Oare câţi oameni sunt îndepărtaţi pentru totdeauna de calea lui Dumnezeu de către creştinii care sunt nesimţitori, inflexibili, inabordabili, lipsiţi de entuziasm, obsesivi şi nemulţumiţi? Cu toate acestea, aceşti creştini sunt peste tot, şi ceea ce le lipseşte este viaţa din abundenţă izvorâtă din echilibrul dintre vitalitate şi libertatea dată de stăpânirea plină de iubire a lui Dumnezeu. Spiritualitatea înţeleasă sau trăită greşit este o importantă sursă de nefericire şi revoltă împotriva lui Dumnezeu.

Dallas Willard, citat de John Ortberg în Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viață #320


Povestea ta este povestea unei transformări. Nu vei fi întotdeauna aşa cum eşti acum; se apropie ziua în care vei fi incomparabil mai bun sau mai rău. C.S. Lewis a exprimat acest gând astfel: Este un lucru foarte serios să trăieşti într-o lume a unor posibili zei şi zeiţe, să îţi aminteşti că persoana cea mai ştearsă şi neinteresantă cu care vorbeşti poate deveni într-o zi o creatură pe care dacă ai putea-o vedea de pe acum, fie ai adora-o, fie ai considera-o de coşmar. În fiecare zi, într-o anumită măsură, ne împingem unii pe alţii înspre una dintre aceste destinaţii.

Nu există oameni de rând, continuă Lewis. Nu ai vorbit niciodată cu un simplu muritor. Naţiuni, culturi, arte, civilizaţii – toate acestea sunt trecătoare şi viaţa lor în comparaţie cu a noastră este ca viaţa unui fluture. Dar noi glumim cu nemuritori, lucrăm cu ei, ne căsătorim cu ei, îi exploatăm şi îi jignim – avem de-a face fie cu orori veşnice, fie cu splendori nemuritoare. Pentru aceasta a venit Isus. Aceasta este însemnătatea vieţii spirituale. Aceasta este chemarea ta – să devii ceea ce Lewis numeşte atât de frumos „o splendoare nemuritoare“.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viață #318


Tu ai fost creat să fii opera de artă a lui Dumnezeu. Pavel scrie în Efeseni 2:10: „Noi suntem poema lui Dumnezeu“ – un cuvânt care se traduce prin „capodopera“ lui Dumnezeu sau „lucrarea“ Lui. Dumnezeu te-a creat astfel încât să cunoşti comuniunea cu El şi cu alţi oameni, să „umpli pământul şi să-l supui“, să ai stăpânire peste creaţie sub domnia Sa şi cu ajutorul Său.

Faptul că Dumnezeu a declarat modul în care am fost creaţi ca fiind „bun“ scoate şi mai mult în evidenţă tragedia căderii noastre. De aceea dezamăgirea mea – vizavi de mine – este atât de adâncă. Dar Dumnezeu este hotărât să schimbe imaginea Lui în noi, o imagine care acum este distorsionată.

Planul Lui nu este doar să restaureze în mare fiinţa noastră decăzută. El vrea să ne transforme în oameni noi. Aşadar, istoria omenirii nu este doar o istorie despre o dezamăgire universală, ci şi despre o speranţă de nezdruncinat.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viață #316


C.S.Lewis a descris o experienţă care demonstra felul în care lumea fizică ne ajută să vedem gloria lui Dumnezeu.

Stăteam astăzi în şopronul întunecat. Soarele strălucea afară, iar prin crăpătura din partea de sus a uşii, străbătea o rază de soare. Din locul în care stăteam, acea rază de lumină, cu firele de praf care pluteau în ea, părea cel mai frapant lucru din încăpere. În rest, totul era aproape negru ca tăciunele. Vedeam raza, fără să văd lucrurile de lângă ea. Apoi m-am mutat, astfel încât raza să cadă pe ochii mei. Îndată a dispărut întreaga imagine precedentă. Nu mai vedeam niciun şopron şi (mai presus de orice) nicio rază. În schimb, vedeam, încadrate în crăpătura neuniformă din partea de sus a uşii, frunze verzi care se mişcau pe ramurile unui copac de afară, iar dincolo de asta, la peste 150 de milioane de kilometri depărtare, vedeam soarele. A privi de-a lungul razei şi a privi raza sunt experienţe foarte diferite.

Deci putem să spunem că atunci când „privim de-a lungul” cerurilor şi nu doar „cerurile”, acestea reuşesc să îşi împlinească scopul de „a spune gloria lui Dumnezeu”. Adică vedem gloria lui Dumnezeu, nu doar gloria cerurilor. Nu stăm afară doar să analizăm lumea naturală ca pe o rază, ci lăsăm raza să cadă pe ochii inimii noastre, astfel încât să vedem izvorul frumuseţii – Frumuseţea autentică, pe Dumnezeu Însuşi.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu

Un strop de viață #314


Întreaga lume, până şi reprezentările ei imperfecte în arta umană, sunt un martor al gloriei lui Dumnezeu. Această glorie este temelia oricărei bucurii omeneşti. Aşadar, lumea creată este o armă sfântă în lupta pentru bucurie. Însă ea trebuie să fie sfinţită prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

Suntem înconjuraţi de lucruri inocente care sunt gata să devină idoli. Senzaţiile inocente sunt la distanţă de un milimetru de a deveni substitute ale dulceţii lui Dumnezeu.

A te bucura de darurile lui Dumnezeu, fără să fii conştient de rolul lui Dumnezeu, nu este deloc o ofrandă adusă lui Dumnezeu Însuşi.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu