Un strop de viață #588


Gândiți-vă cum ne simțim când vedem cum o persoană pe care o iubim ajunge să fie distrusă de acțiuni sau relații greșite. Răspundem cu toleranță benignă, așa cum am răspunde în cazul unor străini? Nici pomeneală… Mânia nu este opusul dragostei. Ura este acest opus, și cea mai gravă formă a urii este indiferența… Mânia lui Dumnezeu nu este o explozie de irascibilitate, ci opoziția Sa fermă împotriva cancerului care devastează pe dinăuntru rasa umană pe care El o iubește cu întreaga Sa ființă.

Becky Pippert, citată în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #587


Paradoxul satisfacției sufletești este acesta: Când mor față de mine însumi, sufletul meu prinde viață. Dumnezeu ne spune că modalitatea incorectă de a satisface setea sufletului este prin intermediul realizărilor omenești și prin bogăția noastră materială. Așadar, satisfacția sufletească nu are de-a face cu achiziționarea lucrurilor necesare, ci cu achiziționarea unui suflet corespunzător. Acesta nu este un lucru pe care să-l poți cumpăra, ci un lucru pe care îl primești gratuit de la Dumnezeu.

John Ortberg, „Grija pentru suflet

Un strop de viață #586


O credință fără nici cea mai mică umbră de îndoială este asemenea corpului omenesc fără anticorpi. Oamenii care, voioși, trec prin viață prea ocupați sau indiferenți pentru a-și pune întrebarea dificilă de ce cred ceea ce cred se vor trezi lipsiți de apărare împotriva ori a experienței tragediei, ori a întrebărilor iscoditoare ale unui sceptic inteligent. Credința unei persoane se poate nărui peste noapte, dacă această persoană a neglijat de-a lungul anilor să-și asculte cu răbdare propriile îndoieli, care doar după o îndelungă reflecție ar trebui înlăturate.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #585


Unul dintre paradoxurile sufletului este faptul că nu se poate niciodată satisface pe sine, deși este incapabil să trăiască fără împlinire. Ai fost creat pentru a-ți satisface sufletul, însă nu vei găsi nicăieri ceva care să te satisfacă decât la Dumnezeu. Sufletul dorește să fie în siguranță; sufletul dorește să fie iubit; sufletul dorește să conteze; și toate aceste lucruri nu le putem găsi într-o formă care să ne satisfacă decât în Dumnezeu. De aceea psalmistul spune că „deoarece dragostea Ta este mai bună decât viața… sufletul meu se va satisface așa cum se satisface cu cele mai bune mâncări„ (Ps. 63: 3, 5). Sufletul, apetitul și satisfacția sunt teme dominante în Biblie. Sufletul poftește, pentru că el este făcut pentru Dumnezeu. „Suflete, încrede-te în Domnul”.

John Ortberg, „Grija pentru suflet

Un strop de viață #584


Creștinii ar trebui să se aștepte să întâlnească necreștini care sunt mai buni și mai înțelepți decât ei. De ce? Credincioșii creștini nu sunt acceptați de Dumnezeu pe baza realizărilor lor morale, a înțelepciunii ori a virtuților lor, ci în temeiul a ceea ce a făcut Hristos în locul lor. Cele mai multe religii și filozofii susțin că statutul spiritual al omului depinde de realizările lui religioase. Aceasta, în mod natural, îi face pe adepții lor să se considere superiori celor care nu împărtășesc credința și care nu fac faptele pe care le fac ei. Evanghelia creștină, în orice caz, nu ar trebui să aibă un astfel de efect.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului